Folosit la figurat, ca epitet atribuit persoanelor, cuvântul potâng a căpătat sensul „vânjos”. Deci, un bărbat puternic, viguros, musculos a fost numit potâng. Cuvântul potâng este atestat pe întreg teritoriul românesc, cu cele mai variate sensuri regionale: cocoşat, strâmb, negru ş. a. În Muntenia şi Bucovina e folosită varianta regională potângă, de la care a provenit şi numele de familie Potângă. În documentele moldoveneşti, la 1774, numele Potângă este atestat în ţin. Hotin: Vasile Potângă, în s. Bălcăuţi (azi r-nul. Briceni R. Moldova), Ioniţă Potângă şi Miron Potângă în s. Hincăuţi (azi r-nul Edineţ). În alte documente istorice numele Potângă nu este atestat.
Azi, în republică, numele Potângă este ortografiat în câteva variante: Potîngă, purtat de 305 persoane, Potângă – 1 persoană, Potîng – 249 şi Potâng – 9 persoane.
