Dinastii: Dirijorii de la Sângerei – Pavel, Dumitru și Vasile Goia

Pavel, cel mai mare, în anii 1979-1989 a fost dirijor al Orchestrei simfonice şi de estradă a Radioteleviziunii din Chişinău. Din 1989 este conferenţiar universitar la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, iar din 1995 – şi dirijor al Orchestrei prezidenţiale. Dumitru a fost dirijor al Orchestrei Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău (1978-1979), apoi – prim-dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii din capitala R. Moldova (1979-1991). Deşi a făcut studii serioase la Sankt Petersburg şi Viena, aşa cum de obicei se întâmplă la noi, adevăratele talente nu sunt preţuite la justa lor valoare şi a fost nevoit să plece la Bucureşti, unde, din 1993, este conferenţiar la Universitatea Naţională de Muzică (UNMB). Acolo este ca un tată pentru tinerii basarabeni care îşi fac studiile muzicale în capitala României şi, în acest mod, contribuie la dezvoltarea artei muzicale. Cu toate că concertează des în România şi peste hotare, nu e la fel de solicitat şi în R. Moldova.
La rândul său, Vasile, mezinul, a fondat mai multe orchestre de muzică populară. Cu ansamblul „Virtuose de Moldavie”, bunăoară, a concertat la Paris, Viena şi în alte capitale europene.

Orchestrele lui Vasile Goia

Absolvent al Şcolii de muzică „E. Coca” (astăzi, Liceul de muzică „C. Porumbescu”), al Şcolii de muzică „Şt. Neaga” (1961-1965) din Chişinău şi al Institutului Muzical-Pedagogic „Gnesin” din Moscova (1966-1971), în anii 1971-1973, apoi în 1978-1980, el a fost conducător muzical şi prim-dirijor al orchestrei Ansamblului de dansuri populare „Joc” al Filarmonicii Naţionale; director muzical al Teatrului „Luceafărul” (1975-1978, 1980-1986); conducător artistic şi dirijor al Orchestrei de muzică populară „Doina Moldovei” (1986-1993). Actualmente este liber profesionist.

Vasile

Şcoala tatei şi cea de la Radio Bucureşti

Prima orchestră – „Viorica” – Vasile Goia a fondat-o pe când îşi făcea studiile la Moscova. Ea a fost formată, în 1967, din studenţi moldoveni aflaţi la studii în capitala URSS. Solistă era cunoscuta actriţă şi cântăreaţă Marica Balan. „În timpul vacanţei, concertam prin republică. Aveam în program perle din folclorul românesc: „Hora Stacatto”, „Hora Mărţişorului”, „Hora în şapte scări”, „Hora Fortuna” de Grigoraş Dinicu. De fapt, şcoala mea a fost la Radio Bucureşti, dar cea pe viu am trecut-o la tatăl meu, Simion Goia, cunoscut lăutar în centrul şi nordul Moldovei”, povesteşte Vasile Goia.

Tatăl său era un trompetist virtuoz, conducea vestita fanfară de la Sângerei. Bunicul Andrei a cântat în orchestra militară de pe lângă curtea imperială rusă, iar tata – în cea regală, de la Bucureşti. Acum câţiva ani, de Paştele Blajinilor, un bătrân le-a spus celor trei fraţi, veniţi la mormintele părinţilor: „Măi băieţi, voi ştiţi datorită cui aţi devenit artişti vestiţi? Bunicul vostru Andrei, ca om gospodar, avea şi el câteva hectare şi, ca să-l facă pe tatăl vostru om cu carte, a vândut jumătate de pământ şi l-a dat la liceu. Iar tatăl vostru v-a trimis pe voi la învăţătură, de mici, tocmai la Chişinău”. „Bunicul a vândut pământul ca să-l facă pe tata om cu carte: la rândul meu, am făcut tot posibilul ca feciorul meu Radu, un muzician virtuoz, să-şi continue studiile postuniversitare la Paris”, ne spune maestrul Vasile Goia.

Dumitru

„Dumitru m-a apropiat de muzica lui Mozart…”

Vasile Goia a avut mai mulţi profesori. La Şcoala de muzică „Şt. Neaga”, Loghin Ţurcanu i-a deschis ochii la armonie. Fratele său, Dumitru Goia, l-a apropiat de muzica lui Mozart, Bach, Beethoven şi Ceaikovski. La Moscova, i-a avut ca profesori pe Cernov, Alekseev (polifonia şi armonia), Leo Ginsburg şi Dmitri Kitaenko (dirijare). Aici, la Chişinău, de la Serghei Lunchevici şi Isidor Burdin a învăţat să facă un aranjament folcloric. „Am însuşit multe de la Predescu, Patrichi, Arvinte, pe care-i ascultam la Radio Bucureşti. Spre deosebire de alţii, nu mi-e ruşine să recunosc că am învăţat multe lucruri de la oameni buni cunoscători în materie de muzică”, afirmă dirijorul.

Artiştii din „Joc” fără fracuri şi papioane

„Când am venit la „Joc”, îşi aminteşte el, instrumentiştii îşi făceau meseria în fosă şi erau în fracuri şi papioane. Orchestra cânta fără ţambal, cu tobe şi tromboane, iar în loc de nai – cu piculină. I-am îmbrăcat în costume naţionale şi i-am scos în scenă. Apoi, i-am învăţat armonia folclorică şi am făcut un nou program. Am scris muzică de teatru pentru spectacolele lui Ion Druţă, montate de Sandri Ion Şcurea la Teatrul „A. Upits” din Riga, când acestea erau interzise la Chişinău, iar cu Ion Puiu – balada „Meşterul Manole” în interpretarea Maricăi Balan”, continuă firul povestirii marele artist de la Sângerei. De altfel, el a fost cel care i-a învăţat să scrie o partitură, un aranjament muzical pe regretatul Ion Aldea-Teodorovici, pe Gheorghe Şevcişin, Gheorghe Mustea, dar şi pe Nicolae Botgros, care nu avea studii de dirijare.

Cu „Doina Moldovei” prin lume

În 1986, mai mulţi instrumentişti (Vasile şi Vladimir Duminică, Andrei Brudaru, Andrei Baltaga, Petre Baranciuc, Grigore Severin, Dan Onofreiciuc, Vasile Rotaru şi Gheorghe Ceremuş) în frunte cu Nicolae Sulac, plecând din Orchestra „Lăutarii”, au venit la el şi l-au rugat: „Luaţi-ne şi faceţi ce vreţi cu noi. Avem încredere în dvs.”. A înţeles că nu se mai întorc la Botgros. Împreună cu ei şi alţi câţiva instrumentişti de la „Mioriţa” (Petrică Rotaru, Ion Surguci ş.a.), a format Orchestra „Doina Moldovei”, care a avut turnee în Japonia, Franţa, Cehia, Polonia, Bulgaria… Cu „Doina Moldovei” a cântat pentru prima oară la Chişinău Irina Loghin. Împreună cu ea formaţia a colindat toată Moldova şi Bucovina.

Pavel 

Primul concert a fost seara de creaţie a lui Nicolae Sulac, la 50 de ani, din septembrie 1986. La acel concert au participat personalităţi de vază, între care şi marele violonist Karo Araipetean, alături de muzicieni de excepţie ca Simion Duja, Petre Dabija, Gheorghe Usaci şi Mircea Oţel, care au fondat Orchestra „Lăutarii”. Emil Loteanu, de exemplu, menţionase, între altele: „Când cântă Nicolae Sulac, regenerăm cu toţii”. Televiziunea a filmat concertul, însă, după ce a fost vizionat de o echipă de „experţi” în frunte cu preşedintele de atunci al Comitetului de Stat pentru Radio şi Televiziune, Stepan Lozan, caseta a fost demagnetizată. S-a păstrat numai banda audio, care, mai târziu, a fost trecută pe un album muzical de către Vasile Goia…

Cu „Virtuose de Moldavie”, pe malurile Senei

În 1990, Vasile Goia a avut primul turneu în Franţa, graţie bunului său prieten, Victor Soţchi-Voinicescu, actor la Teatrul „Lucernaire”, unde a jucat celebrul Jean Marais. Concerta la Paris pe vestitul Bateaux-Mouches cu ansamblul „Virtuose de Moldavie”, format pe baza Orchestrei „Doina Moldovei”. Din formaţie făceau parte Petrică Rotaru, Petre Baranciuc, Andrei Baltaga, Efim Zubriţchi, Andrei Brudaru, Victor Coman şi Vasile Iovu. În 1992, împreună cu maestrul Gheorghe Zamfir, ei au evoluat în faţa regelui Mihai, în sala de concerte a Hotelului „Meridian” din Paris. În cadrul acestor turnee, Vasile Goia a făcut cunoştinţă cu impresarul Henri Sauvanet, care le organiza în fiecare an spectacole în Franţa.

Urmaşii dinastiei Goia

Dinastia Goia a dat mai multe lăstare. Viorica, fiica lui Pavel, care posedă o voce rarisimă, concertează cu orchestra simfonică a Conservatorului din Bucureşti, dirijată de Dumitru Goia. Radu, feciorul lui Vasile, e la Paris. Simionică Goia-Feraru, feciorul surorii lor Ileana, e violonist în Orchestra „Lăutarii” lui Nicolae Botgros, iar feciorul ei, Radu, e contrabasist. Din urmă vor veni alte lăstare care ne vor aminti, în permanenţă, că dinastia Goia, care a dat lumii trei mari dirijori, nu poate să nu lase urme adânci, pentru mulţi ani înainte, în arta muzicală de la noi…