Nu sunt nici avocatul, nici procurorul Academiei
Înainte de a răspunde la întrebare, e necesară o precizare. Indiscutabil, AŞ are păcatele ei, dar altele decât cele contabilizate de Voronin. Nu e cazul să le enumăr aici, cu atât mai mult că nu sunt nici avocatul, nici procurorul Academiei, situaţia de aici trebuie să o discute în primul rând comunitatea ştiinţifică, opinia mea subiectivă şi partizană nu ar lămuri cu nimic lucrurile. Ca om dinafara Academiei, un lucru doresc să subliniez: de oricât oportunism şi „laşitate ştiinţifică” a dat dovadă AŞ până la şi după declararea Independenţei R. Moldova, nu i se pot contesta şi nişte merite de principiu, îndeosebi în ceea ce priveşte „dosarul identitar”. Chiar şi în cei opt ani de guvernare comunistă AŞ, prin unele manifestări ale sale, s-a situat pe poziţiile adevărului ştiinţific şi istoric în problemele de limbă (şi istorie). Astfel, în plină ofensivă a moldovenismului şi antiromânismului, marele poet, regretatul Grigore Vieru are posibilitate să citească între pereţii Academiei „Testamentul” său românesc, cu ocazia acordării titlului de Doctor Honoris Causa. Anume această poziţie a Academiei a fost atacată de „doctorul Voronin”. Iată principalele acuzaţii aduse savanţilor de la AŞ.
Care sunt acuzaţiile pe care i le aduce Voronin AŞ?
Prima – s-a lăsat influenţată de politicienii care consideră că „nu ar avea nevoie de Academia de Ştiinţe (de la Chişinău), pentru că Academia lor se află la Bucureşti”.
A doua – AŞ nu a devenit „un bastion al rezistenţei împotriva obscurantismului, care a năvălit peste pământul moldovenesc încă în anii ’90”.
A treia – AŞ a cedat în faţa duşmanilor deschişi ai ştiinţei şi „îşi pune semnătura sub documentele de ponegrire a aşa-numitului regim de ocupaţie sovietică şi cere interzicerea Partidului Comuniştilor”.
A patra – cere indulgenţă din partea regimului prin lansarea de declaraţii anticomuniste zgomotoase.
A cincea – savanţii de la AŞ „se mândresc cu faptul că Moldova este „un al doilea stat românesc”.
A şasea – a acceptat şi propagă „noţiunea falsă de „limba noastră cea română” pe care „o tixeşte (corect – ticseşte) în şabloanele bucureştene”.
A şaptea – savanţii de la AŞ „intenţionează să transforme această clădire într-un oficiu al trădării naţionale şi al trădării viitorului ţării”.
A opta – „continuă să susţină şi să se închine în faţa actualului regim anticonstituţional şi antistatal”.
Toate acuzaţiile „doctorului Voronin” se circumscriu „dosarului identitar”: limba română, istoria românilor, R. Moldova – cel de-al doilea stat românesc. Nimic nou, de aceea nu le comentez. Un lucru trebuie totuşi de spus. Victoria lui Dodon va reconfigura peisajul politic moldovean şi revanşa comuniştilor ar fi doar o chestiune de timp. Revenirea lor la putere va însemna o ofensivă comunistă pe toate fronturile, unul dintre ele, cel mai important, fiind cel ideologic. Astfel, acuzaţiile de mai sus vor deveni program de acţiune împotriva a tot ce mai este sănătos în AŞ. Din păcate, „moldovenismul europenist” al actualei guvernări în esenţa sa nu se deosebeşte de dodonismul agresiv, diferenţele ţin doar de vestimentaţie: Dodon îşi etalează rubaşka naţională moldovenească, liderii de la putere – fracul şi papionul.
Atacurile venite din partea lui Voronin nu pot rămâne fără răspuns; replica dată în „LA” nu mi se pare suficientă şi convingătoare. Opinia mea e că e nevoie de o discuţie amplă în cadrul Academiei. Academia trebuie să răspundă la mai multe întrebări care plutesc în aer. Foarte importantă mi se pare şi implicarea în aceste discuţii a societăţii civile. Repet, Academia are suficiente probleme, dar nu cele vizate de „doctorul Voronin”.
