Doi politicieni predestinați sacrificării: Voronin și Filat

Numele acestora e V. Voronin, liderul PCRM și premierul V. Filat, liderul PLDM. Grație felului lor de a fi și de a face politică, aceștia poartă răspundere pentru toate câte se întâmplă în RM și vor plăti toate oalele sparte de ei, dar și de partidele și echipele pe care le conduc.
Luni, în cadrul unei conferințe (vezi materialul alăturat) Voronin, chipurile, și-a făcut mea culpa pentru greșelile comise. Principala lui greșeală, din câte am priceput, constă în aceea că el și partidul său nu au fost suficient de radicali, agresivi și bădărani. El nu a avut curajul să recunoască principalul, și anume, că, după alegerile din aprilie 2009, PCRM a avut șansa să devină un partid normal de opoziție și în 2014 să revină fără probleme la putere. Crearea AIE-1, apoi AIE-2 nu a fost atât o victorie a celor trei partide (PLDM, PD și PL), cât o înfrângere a PCRM și personal a lui Voronin. Anume Voronin și gruparea de talibani de care e înconjurat i-a solidarizat pe cei trei actuali lideri ai Alianței. Pentru această înfrângere, Voronin a început deja să plătească, dar va plăti deplin și definitiv la următoarele alegeri. Ce cruntă ironie a sorții: născătorul PCRM a devenit groparul lui! Convulsiile prin care trece acum PCRM sunt o dovadă că Voronin e speriat de ziua de mâine, pentru că aude deja melodia marșului funebru care-i va încheia cariera politică. Talibanii lui mai tineri încă nu o aud pentru că le urlă sângele în vene și-n urechi.

Are suficiente motive să fie speriat de ziua de mâine și premierul V. Filat. În acești trei ani de guvernare, Filat a reușit să inducă societății convingerea că la ora actuală el e prima figură politică a RM, că fără el în această țară nu mișcă nimic – nici râul, nici vama, nici ramul. Realitatea însă nu e întotdeauna așa cum o văd premierul și anturajul său, deoarece el controlează cu mult mai puțin decât crede că efectiv controlează. Uneori, ai senzația că Filat nu observă că el nu controlează total nici măcar ceea ce i-a revenit legitim, conform algoritmului. Motivul e vechi, ca și păcatul: s-a înconjurat de oameni care îl adulează și-i sunt credincioși atâta timp cât sunt la putere și sunt lăsați să fure. Dacă va pierde puterea, îl vor trăda și vor trece în altă barcă. Cel mai ilustrativ exemplu în acest sens e cel al lui Voronin.

Pericolele care se văd la orizont vin nu numai din partea partidului (anturajului) său și nici chiar din partea colegilor săi de Alianță, Lupu și Ghimpu, relațiile cu care se vor antagoniza pe măsură ce se va apropia următorul scrutin electoral. Nu va fi dușmanul lui Filat nici Plahotniuc, precum se crede. În relațiile dintre cei doi se va aplica tactica „descurajării militare” – cu cât se vor „înarma” mai tare, cu atât mai mic va fi riscul războiului deschis dintre ei. Pericolul adevărat care-l paște pe Filat, ca și pe Voronin, vine din partea propriului electorat. Filat riscă să ajungă la capătul primului său mandat cu imaginea politicianului care a legitimat dezmățul corupției și a edificat un capitalism tribal, bazat pe relații de rubedenie, cumătrism și gașcă politică. Filat a permis un lucru inadmisibil: să se lipească pe guvernarea sa eticheta celei mai corupte guvernări. În această situație, nu-l vor salva nici succesele reale înregistrate „pe dimensiunea externă”.

Oricât ar părea de paradoxal, dar din situația creată vor avea de beneficiat cei doi colegi de Alianță ai lui Filat. Adevărul e că actuala guvernare se asociază mai puțin cu Lupu, și mult mai puțin cu Ghimpu. Aici nu putem să nu recunoaștem că M. Ghimpu, luat în bășcălie de unii, s-a dovedit a fi politicianul cel mai șmecher. Deși a „rupt” și el o felie bună din cașcavalul Puterii, prin discursul său (reproșurile că „nu are pârghii”, pentru că nu i s-au dat funcțiile pe care le merită), liderul PL este perceput mai mult ca politician de opoziție față de actuala guvernare, decât ca piesă importantă a guvernării. V. Filat a intuit mai demult acest lucru, a spus-o și public (în vara lui 2010), dar n-a întreprins nimic ca să-l „responsabilizeze” pe Ghimpu. Într-o poziție la fel de confortabilă e și Lupu, liderul PD. Deși a tăiat „bucata cea mai grasă” din putere, PD a avut grijă, permanent, să păstreze o anumită distanță față de Filat și să nu se asocieze (până la identificare) cu Puterea. Astfel, în viitoarele alegeri Lupu și Ghimpu vor încerca să dea vina pentru toate relele pe Filat, cu adevărat figura principală a actualei guvernări care și-a asumat plenar povara guvernării. Din dulceața Puterii s-au înfruptat toți, dar s-ar putea ca plata s-o achite doar unul dintre ei, premierul Filat.

V. Filat mai poate schimba situația – dacă va declara război comunismului tribal și corupției. În caz contrar, el e predestinat, ca și Voronin, sacrificării electorale.