Între toate, cel mai de preţ bun este libertatea persoanei. Dimpotrivă, lucrarea fărădelegii robeşte sufletul omenesc şi drenează energiile societăţii, permiţând ca abuzul şi tirania să terfelească legile scrise, cutuma locului sau legile firii.
Libertatea politică începe cu respectarea legii fundamentale: Constituţia unei ţări democratice. Efortul de adecvare la acest text fondator presupune din partea fiecărui cetăţean cultivarea permanentă a virtuţilor politice: stăpânirea de sine, curajul, moderaţia.
Pe lângă respectarea legilor scrise, există o amprentă nevăzută asupra caracterului individual. Numită „aură” sau „carismă”, această dimensiune presupune exerciţiul virtuţii personale. Liderii comunităţii politice se disting printr-o capacitate remarcabilă de-a proiecta încredere într-un viitor ipotetic, la care majoritatea semenilor nu pot să se gândească. Ronald Reagan vorbea despre sfârşitul colosului sovietic în timp ce milioane de est-europeni trăiau sentimentul palid al veşniciei comuniste. Caracterul şi viziunea te fac să foloseşti libertatea politică nu doar ca pe un bun sine, ci ca pe un mod de eliberare din plasa ignoranţei, a lenei şi a uitării.
Dacă nedreptatea generează frică şi disperare, justiţia bazată pe legea naturală se face la vedere, în ochii tuturor. Chiar şi societăţile seculare sunt obligate să admită caracterul public al virtuţii personale. Dreptatea, care este doar o actualizare concretă a binelui comun, se obţine prin risc şi asumare. Este inconfortabil sau chiar periculos să reciţi partitura dreptăţii într-o lume a fărădelegii. Cazul procurorului Panait (un tânăr care s-a sinucis în primăvara anului 2002) ne arată cât de frecvent curajul de-a căuta şi de-a rosti adevărul se plăteşte cu preţul vieţii.
Modernitatea anglo-saxonă s-a născut cu idealul libertăţii politice. Conştiinţa individuală a drepturilor naturale şi inalienabile este, până la urmă, datul fundamental al Europei occidentale şi al Americii de Nord. „Visul neatârnării” în raport cu orice tiranie apare la John Locke (1632 -1704) şi traversează toate documentele programatice ale părinţilor-fondatori ai Statelor Unite ale Americii. În Europa continentală, despre libertatea politică şi virtutea civică asociată acesteia au vorbit Benjamin Constant (1767-1830) sau Alexis de Tocqueville (1805-1859). Libertatea economică determinată de jocul pieţei apare la John Stuart Mill (1806-1873) şi, apoi, într-o formă mult rafinată în scrierile austriecilor Ludwig von Mises (1881-1973) sau Friedrich von Hayek (1899-1992). Meritul acestor gânditori este acela de-a fi avertizat asupra ameninţării colectiviste a spiritului revoluţionar.
Pentru aceşti gânditori ai modernităţii, libertatea politică este o pre-condiţie a fericirii individuale şi un obstacol în încercarea tuturor tiranilor de-a proclama împărăţia cerească pe acest pământ.
Spaţiul est-european are încă de învăţat din critica anglo-saxonă la adresa populismului şi a colectivismului de orice fel. În geografia creştinismului ortodox, foarte acomodant faţă de autoritarismul politic, dialogul cu marii clasici ai liberalismului occidental este, cu siguranţă, o datorie morală şi intelectuală.
Gânditorii modernităţii anglo-saxone vorbesc despre abuzul potenţial al puterii seculare, exercitat îndeobşte prin organele Statului. Înaintea britanicilor şi a nord-americanilor, clasicii antici, însă, atrăgeau atenţia asupra proastei utilizări a libertăţii personale în slujba unei nemernice sclavii interioare.
Modernii ne pot preda lecţia eficienţei pragmatice şi a inteligenţei tehnice (utilizată uneori faustic). Anticii ne pot învăţa răbdarea şi moderaţia, din perspectiva înţelepciunii practice.
Sensul politic al libertăţii nu poate fi disociat de conotaţiile metafizice ale acestei aspiraţii către nedeterminare. Libertatea politică, înainte de toate, este libertatea negativă faţă de tiranie. Libertatea ontologică este pentru un scop mai mare decât tine însuţi – pentru o viaţă nobilă, orientată dincolo de tumultul afectelor sau anarhia instinctelor.
La început de secol XXI, e bine să redescoperim demnitatea acestor două vocabule: dreptatea şi libertatea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
