Miza principală a dezbaterilor actuale din RM este cea a alegerilor anticipate. Cei care le susţin şi le consideră inevitabile se bazează pe argumente juridice şi pe o anumită „traducere” a termenului „rezonabil” în care acestea ar trebui să fie anunţate. Este însă suficient? Exemplul european arată că nu. Evoluţia statelor UE arată că, în perioada de criză acută prin care trec, se iau decizii politice, economice sau juridice care păreau inacceptabile şi „ne-rezonabile” în vremuri de normalitate. De aici complexitatea chestiunii şi insuficienţa evidentă a unei interpretări strict juridice. Chestiunea alegerilor anticipate trebuie abordată prin cel puţin zece grile de lectură.
1. Criza economică
În 2008, când criza economică începea să lovească SUA, fanfarele cântau în Europa şi nimeni nu se gândea la ea. Prin 2009, când criza a început să lovească Vestul european, fanfarele mai cântau doar în Est, prea puţin atent la ce i se poate întâmpla. În 2010, fanfarele au tăcut în România, şi pare că se mai întrezăresc doar în unele discursuri la Chişinău. Ceea ce trebuie însă să se înţeleagă este că această criză va lovi şi stânga Prutului, chiar dacă la o distanţă cronologică egală cu distanţa „economică” faţă de epicentrul ei. Deja se resimte, chiar dacă nu cu acuitatea cu care este percepută la Bucureşti. Dar cine ne garantează că, peste şase luni, nu va fi la fel? În condiţiile în care Europa nu ştie cum va arăta peste o lună, poate pretinde Chişinăul că ştie cum va arăta RM atunci când vine timpul „rezonabil” pentru alegeri anticipate?
2. Ce înseamnă „rezonabil” când eşti la marginea prăpastiei?
Confruntate cu o criză economică fără precedent, statele europene au redefinit de multe ori semnificaţia termenului „rezonabil”. Ceea ce este firesc într-o situaţie normală, nu mai este deloc aşa în timpul unei crize; şi viceversa. Nu este deloc „rezonabil” să tai salariile sau pensiile în vremuri de normalitate, dar în vreme de criză, cu siguranţă, este. Din această perspectivă, criza devine cadrul prin care se traduc acţiunile statului şi în funcţie de care trebuie acestea interpretate. Cadrul juridic propriu-zis trebuie şi el citit şi tradus prin criza ce devine în aceste momente elementul suprem de raportare. Pentru că, într-un stat prăbuşit şi falimentar, discuţia despre democraţie şi normă constituţională îşi pierde orice semnificaţie. Îşi poate permite RM să gândească altfel?
3. Ambiguităţi legislative
Cu atât mai mult că ambiguităţile legislative de aici sunt notorii. Semnificaţia termenului „rezonabil” este doar una dintre ele, sesizată şi de Curtea Constituţională. Unele voci pretind că termenul „rezonabil” ar trebui interpretat „în termeni europeni”, dar asemenea afirmaţii îşi pierd astăzi conţinutul din motivele indicate deja. Fireşte, nimeni nu vrea suspendarea Constituţiei, dar cu siguranţă că, atunci când există ambiguităţi evidente, criza economică trebuie să fie unul dintre elementele prin care acestea trebuie descifrate şi clarificate.
4. Cine traduce termenul „rezonabil”?
Şi nu numai criza economică. Ci şi populaţia asupra căreia se va aplica orice decizie legislativă. De aceea, în disputa de la Chişinău, în legătură cu cine „traduce” cel mai just termenul „rezonabil”, dincolo de criza economică trebuie adăugată şi populaţia. Ce se va întâmpla dacă aceasta va spune într-un eventual referendum – acceptat şi de către Comisia de la Veneţia – că „rezonabil” pentru ea înseamnă fără alegeri anticipate pe timp de criză? Ar fi scandalos? Cineva ar putea argumenta că, dincolo de argumentul „vox populi”, ar fi cea mai rezonabilă decizie pentru RM.
5. Veneţia sau Atena? Recomandări în timp de criză
Argumentul cu recomandările Comisiei de la Veneţia trebuie şi el nuanţat. În primul rând, pentru că recomandările sunt (doar) recomandări. Importante, fireşte, dar asta nu înseamnă că RM nu are nimic de spus. În al doilea rând, chiar şi Comisia şi-a nuanţat opiniile. Dacă până mai ieri Consiliul Europei şi Comisia respingeau ideea organizării unui referendum, după ce s-au convins că dialogul este blocat, şi-au schimbat opinia. Şi, în al treilea rând, recomandările trebuie citite şi ele prin grila crizei. Pentru că scopul guvernării RM în criză globală este evitarea falimentul de stat, care ar face inutile orice „recomandări” ale oricărei comisii, de oriunde ar veni aceasta.
6. Inocentarea vinovaţilor sau alegeri fără 7 aprilie
Dacă în 2009 cineva ar fi prognozat că, peste un an, nu se va clarifica nimic în ceea ce priveşte evenimentele din 7 aprilie, ar fi fost privit cu dispreţ. Din păcate, situaţia aşa arată. Iar legătura cu alegerile anticipate este esenţială. Căci acestea riscă să de desfăşoare ca şi cum 7 aprilie nu ar fi existat! Există suspiciuni că sunt partide care au fost implicate în mod nemijlocit în aceste evenimente, că autorităţile de atunci au persecutat, schingiuit, torturat şi chiar ucis oameni – cum se mai poate prezenta partidul vinovat la alegeri? Ce precedent se va crea în RM? Chiar poţi să faci orice aici şi să scapi nepedepsit? Mai mult: chiar să participi la alegeri? Cine vrea astăzi alegeri care să inocenteze vinovaţii din 7 aprilie?
7. Putin avertizează Vestul şi scoate RM din Europa
Dincolo de argumentele interne, există şi argumente geopolitice, extrem de puternice pe timp de criză. Declaraţia premierului Putin destinată occidentalilor – nu întâmplător popularizată de Russia Today – după care RM este un Kârgâzstan în devenire, trebuie să îngrijoreze. Este un avertisment dat occidentalilor să nu se aventureze prea tare peste Prut şi sugerează că RM este văzută de la Moscova ca parte a CSI-ului. Deci, trebuie comparată cu ce se petrece acolo, nu cu spaţiul european! În plus, semnalul premierului rus trebuie citit în contextul eventualelor alegeri anticipate, care pot deveni spaţiul ideal pentru destabilizare şi confuzie la Chişinău, dincolo de chestiunea transnistreană, folosită în continuare ca pârghie de presiune pentru RM.
8. Ispita rusă şi duplicitatea Ucrainei
După resuscitarea coloanei a cincea din spaţiul politic de la Chişinău în timpul campaniei electorale şi chestiunea transnistreană, a treia pârghie a Rusiei este cea economică. Criza se va acutiza la Chişinău, iar sunetul de sirenă al Moscovei va fi tot mai pregnant. Ispita relaţiilor „pragmatice” cu Rusia, mai cu seamă la nivel economic, va fi tot mai greu de evitat şi invers proporţională cu distanţa în timp până la eventualele alegeri. Asta – în condiţiile în care, pe relaţia cu Moscova, Chişinăul pierde şi sprijinul eventual al Kievului – faţă de care unii lideri ai AIE au avut aşteptări exagerate – cu care are relaţii politice reci în acest moment şi care tratează RM cu dispreţ total. Din acest punct de vedere, alegerile anticipate vor lega mâinile guvernanţilor şi riscă să îi oblige pe politicieni la gesturi pe care, fără sabia lui Damocles a alegerilor anticipate, probabil că nu le-ar face.
9. Ierarhiile politice ar fi aceleaşi
Sondajele din ce în ce mai dese de la Chişinău sugerează, în esenţă, că raportul de forţe politice între AIE şi PCRM este relativ constant, astfel că nimic esenţial nu se va modifica în urma alegerilor. Că va exista o eventuală schimbare de ierarhii în interiorul alianţei este posibil. BOP sugerează că PLDM deocamdată creşte (dar „iarna nu-i ca vara!”), PD scade şi trebuie să aleagă între a rămâne în AIE sau a fi strivit într-o alianţă cu PCRM, AMN are posibilitatea, totuşi, să depăşească pragul de 4%, iar soluţia PL-ului de a acumula capital este cea aleasă de preşedintele Mihai Ghimpu pe 9 mai. De ce, însă, circa 25-30% din electoratul RM votează constant comuniştii, aproape indiferent de ceea ce fac sau spun aceştia, este o chestiune care nu ţine doar de evoluţiile actuale. (Şi de aceea este nevoie de Comisia pentru cercetarea crimelor regimului comunist – pentru a înţelege mai bine ce s-a petrecut în stânga Prutului, inclusiv cu cei care astăzi formează aşa-zisul nucleu dur al comuniştilor.) În termenii discuţiei noastre, este însă evident că alegerile anticipate nu ar schimba nimic major în RM.
10. Pierderea tempoului european şi costuri economice
Dacă alegerile anticipate nu par să modifice decisiv structura politică, efectele lor economice vor fi masive. În primul rând, agenda modernizării şi europenizării RM ar fi pusă între paranteze în timpul campaniei electorale. În al doilea rând, investitorii potenţiali pregătiţi să intre în RM îşi vor despacheta bagajele sau vor căuta alte destinaţii (când ai o ţară în preajma unei campanii electorale şi pe care Putin o compara cu Kârgâzstanul nu-ţi vine să duci banii acolo!). În al treilea rând, eforturile financiare pentru organizarea acestor alegeri nu sunt deloc mici. Una peste alta, nota de plată a anticipatelor, fie şi numai în termeni strict economici, este una pe care Chişinăul nu pare că şi-o permite în acest moment.
