Pe 18 noiembrie 2008, o Cameră din şapte judecători ai CEDO a constatat violarea de către Guvernul RM a dreptului reclamantului de a fi ales în Parlament, garantat de Art. 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. În februarie 2009, însă, Guvernul RM a solicitat reexaminarea cauzei de către Marea Cameră a Curţii, susţinând că scopul legii este unul legitim şi democratic. Pe parcursul procedurii judiciare la CEDO, la 26 mai 2009, Curtea Constituţională a RM a pronunţat cu unanimitate o hotărâre prin care a declarat constituţională Legea 273, pentru că ar urma un scop legitim de apărare a securităţii naţionale şi de consolidare a statalităţii RM, în special, în contextul unor mişcări de subminare a acesteia. Contrar concluziilor acesteia, Curtea Europeană a constatat că, în afară de scurte referinţe la pretinse mişcări de subminare a statalităţii RM, Curtea Constituţională nu a oferit explicaţii privind necesitatea modificării politicii electorale.
La 10 martie 2010, Marea Cameră a Curţii a adoptat, cu unanimitate de 17 voturi, o hotărâre prin care a menţinut concluzia Camerei din 18 noiembrie 2008, constatând în mod repetat violarea dreptului la liberă alegere de către Guvernul RM prin adoptarea Legii ce interzicea deţinerea mandatului de deputat în Parlamentul RM persoanelor cu dublă cetăţenie. Marea Cameră a reiterat în hotărârea sa că, într-o democraţie, numai loialitatea faţă de Stat, iar nu faţă de Guvern, ar trebui să constituie un scop legitim ce ar justifica restricţiile aduse drepturilor electorale. În timp ce deputaţii în principiu sunt obligaţi să respecte Constituţia, legile, instituţiile, independenţa şi integritatea teritorială a ţării, această obligaţie nu înseamnă că ei nu pot să promoveze modificarea Constituţiei, legilor şi instituţiilor statului, atâta timp cât aceste acţiuni sunt întreprinse în conformitate cu legile Statului. Astfel, este compatibil cu democraţia ca un deputat cu dublă cetăţenie din Parlamentul RM să poată dori să promoveze un program politic considerat de alţii drept incompatibil cu principiile actuale ale Statului RM.
Curtea a observat că Legea 273 şi alte măsuri ale reformei electorale au avut un efect negativ asupra partidelor de opoziţie şi că toţi deputaţii care au fost afectaţi negativ din cauza deţinerii celei de-a doua cetăţenii erau din partidele de opoziţie. Prin urmare, obligaţia Guvernului de a demonstra că aceste modificări au fost introduse în lege pentru a urmări un scop legitim a devenit mai presantă. Guvernul însă nu a putut da niciun exemplu al unui deputat cu cetăţenie dublă ce ar fi demonstrat lipsă de loialitate faţă de Statul Republica Moldova. Curtea, de asemenea, nu a fost convinsă că scopul urmărit de această lege a fost anume acel de asigurare a loialităţii deputaţilor către Stat.
În ceea de priveşte proporţionalitatea legii, o analiză a practicii din cadrul Statelor Membre ale Consiliului Europei a demonstrat că în statele unde este permisă dubla cetăţenie deţinerea acesteia nu trebuie să fie temei pentru imposibilitatea obţinerii unui mandat de deputat. Ţinând cont de contextul istoric şi politic al RM, aplicarea unor asemenea măsuri ar fi putut fi justificată la momentul când aceasta şi-a declarat independenţa, pentru a-şi apăra independenţa şi securitatea. Însă asemenea restricţii au fost introduse 17 ani de la independenţă şi cinci ani după ce s-a permis legal obţinerea celei de-a doua cetăţenii. Totodată, Curtea a subliniat că nu a căutat să examineze dreptul reclamantului de a deţine dublă cetăţenie, dar mai degrabă dreptul Statului Republica Moldova de a introduce restricţii dreptului acestuia de a exercita un mandat după alegerea sa în Parlament, din motivul dublei sale cetăţenii, precum şi incompatibilitatea acestei restricţii cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
CEDO a acordat importanţă faptului că rapoartele internaţionale, în special, cele ale ECRI şi ale Comisiei de la Veneţia, în mod unanim au criticat şi au exprimat îngrijorare privind impactul discriminatoriu al Legii 273. Curtea a reamintit că, în conformitate cu jurisprudenţa sa, nicio restricţie adusă drepturilor electorale nu trebuie să aibă drept efect excluderea unor grupuri de persoane din participarea la viaţa politică.
În faţa Curţii, Guvernul RM a fost reprezentant de Agentul guvernamental Vladimir Grosu, iar reclamantul – de avocata Janeta Hanganu. Deoarece reclamantul nu a pretins daune materiale sau morale, Curtea a dispus doar rambursarea cheltuielilor de judecată.
timpul.md
