În contextul relațiilor complicate dintre Rusia și vinul moldovenesc, viticultorii mari din Moldova întâmpină multe dificultăți, însă nu și oamenii simpli. Aceștia au câțiva ari de viță-de-vie pe lângă casă și îndată ce culeg poama fac tone de vin.
Este o vorbă pe care am nenorocul s-o aud destul de des atunci când merg în localitatea mea de baștină: „Mi-am făcut două tone de vin și sper să-mi ajungă până la iarnă”. Stați oameni buni, unde o să ajungem noi cu asemenea „speranțe”? Nu cred că este o mare mândrie să faci tone de vin și să-l bei cu căldarea până mergi pe brânci și tot așa zi de zi până nu se termină.
Divizând R. Moldova în trei regiuni observăm că la sudul și centrul țării plantațiile de viță-de-vie sunt mult mai mari decât în regiunea de nord. Dar asta nu înseamnă că la nord se produce mai puțin vin. Dacă unii se mulțumesc cu 500 de litri, alții fac mai multe tone și din păcate sunt mândri de asta și nu se gândesc că familiile lor mai mult au de suferit de pe urma acestei îndeletniciri.
În ce societate se beau căldări de vin după ce „ridică un pai”? Mai mult chiar, cei care își sfârșesc vinul până în iarnă, primăvara ajung să lucreze cu ziua pe la consăteni pentru a mai câștiga niște băutură. Acest fenomen a intrat în sânge, iar cu politici de promovare a consumului de vin autohton nu cred că degrabă va fi combătut.
Să fiu mai explicit – la noi prea mult se bea și puțin se lucrează. Cei muncitori pleacă peste hotare, iar bătrânii, copiii și cei cu păhărelul rămân pe loc. Asta știu eu, asta știi tu și asta știu toți, dar nimeni nu ia atitudine și mai degrabă sau mai târziu ne vom pomeni în mijlocul unei societăți alcoolizate.
