Deși, față de aceeași perioadă a anului 2015, se constată o scădere generală a exportului cu 14.5% (spre UE a scăzut cu 16.7%, iar spre CSI cu 18.3%), putem constata o schimbare fundamentală a fluxurilor financiare, dacă ne uităm la principalele state, spre care exportă.

Spre România, în trei luni, am exportat bunuri și servicii în valoare de 99.3 milioane de dolari SUA, iar spre F. Rusă, în valoare de doar 42.8 milioane dolari SUA. Spre întreaga zonă CSI am exportat bunuri și servicii în valoare 85 de milioane dolari, iar spre UE, în valoare de 266.2 milioane dolari SUA. Aceste date, alături de cifrele de import, arată că, din România, am importat produse și servicii de 99.9 milioane dolari SUA, iar din F. Rusă, în valoare de 158 de milioane dolari SUA, demonstrează statistica la zi a relațiilor Chișinău-București și Chișinău-Moscova.

Practic, astăzi, R. Moldova este un partener economic mai important pentru economia F. Ruse, decât este piața F. Ruse pentru economia RM. În timp ce noi exportăm în Rusia, în valoare de 42 de milioane dolari SUA, Rusia exportă, în RM, în valoare de 158 de milioane dolari SUA. Peste 100 de milioane de dolari este balanța comercială negativă cu Rusia, care sare probabil de 500 de milioane dolari SUA.
Pe lângă faptul că „pierdem” valută (cel puțin 100 de milioane dolari SUA la fiecare 3 trei luni), exportul rusesc în RM, este în mare parte energie (electrică sau gaze), care rămâne în continuare una din cele mai mari impedimente în dezvoltarea economică a R. Moldova. Nici un investitor responsabil, de mare anvergură, nu va risca să investească bani într-o fabrică sau alte tipuri de unități ce ar crea locuri de muncă, dacă oricând există riscul ca R. Moldova să rămână fără energie.

Atitudinea clasei politice este sub orice critică, deoarece a știut să folosească polemica sterilă est-vest în avantaje electorale, ignorând, unii intenționat, alții deliberat, să se preocupe de asigurarea unei independențe energetice. Această dependență totală de energia și gazul din est garantează că, în R. Moldova, nu vor veni investitori străini, iar fără ei, este greu de imaginat cine va crea locuri de muncă bine plătite. Deși există proiecte, care vizează atât gazoductul Iași-Chișinău, cât și liniile de înaltă tensiune, autoritățile competente de pe ambele maluri ale Prutului, preferă să aibă un discurs teoretic fără niciun fel de utilitate practică. În timp ce majoritatea statelor conectate la rețeaua rusă au înțeles cât de serios este subiectul independenței energetice, Chișinăul preferă să se amăgească și să faulteze orice șansă de relansare economică.

Fără energie, fără poduri și fără vămi comune

Deși datele export/import, demonstrează cât de interconectată începe să devină economia R. Moldova cu cea românească, lucru care e o normalizare a relațiilor economice, care a avut loc, în ciuda politicilor aberante ale Chișinăului, există în continuare probleme și oportunități care nu sunt exploatate.

Este neclar de ce, în acești 25 de ani de „independență”, de jure acceptată, dar, de facto ignorată de „partenerii noștri strategici”, nu s-a mișcat nimic în ameliorarea infrastructurii rutiere dintre cele două state. Nu s-a construit nici un pod, nu s-a lărgit nici un punct de trecere a frontierei, unica „schimbare” e pașaportul biometric emis de Chișinău care a mai anulat un pic din rușinea pe care o simțeau mulți care erau obligați să meargă la consulat după viză. Pe lângă evoluția pozitivă a raporturilor economice Moldova-România, au apărut date recente (făcute publice de același BNS), care arată câți cetățeni români au vizitat R. Moldova. Deși aceste date nu vor genera „dezbateri” intense pe la televizor, ele chiar merită să fie știute nu doar de abonații și cititorii TIMPULUI, dar și de pretinșii lideri, fie de opoziție parlamentară, extraparlamentară sau de la putere.

În primele 3 luni ale anului 2016, vizitatorii străini și plecările moldovenilor în străinătate au depășit cifra de 652 de mii. Din această sumă, aproape jumătate, 370 de mii au fost în/din România, din care 340 de mii, cu automobile, 21 de mii, pe cale aeriană și 2500, cu trenul. Pentru F. Rusă sunt niște cifre „surprinzătoare”: doar 36 de mii, din care în jur de 5000 cu mașina, aproape 30 de mii cu avionul și doar 1400 cu trenul.

Chiar dacă am presupune că, toți cei care au venit din Ucraina au pornit din F. Rusă, am observa că nici așa nu se ajunge nici pe aproape la numărul celor care pleacă sau vin din (sau spre) România. Această mare masă de cetățeni, peste trei sute de mii de oameni, care au călătorit din sau spre România, în aceste luni, au mers pe aceleași drumuri și au trecut aceleași puncte vamale construite în perioada gloriosului imperiu, când orice fel de comunicare cu România era descurajată. Atât cifrele privind comerțul, dar și cele privind numărul de călătorii, dar, mai ales, situația tot mai tensionată între Kiev și Moscova, ar trebui să determine, atât Chișinăul, dar, mai ales, Bucureștiul în revederea tuturor planurilor din trecut și avansarea lor ca priorități fundamentale pentru dezvoltarea economică din regiune.

Clasa politică de la București, „dezamăgită” de „evoluțiile” din R. Moldova, mai interesată de alegerile locale din România din vară și cele parlamentare din toamnă, pare să rateze din nou, șansa de a fi unicul actor pozitiv în R. Moldova. Este evident pentru oricine, că, așa-numita, integrare a RM în UE, înseamnă, în primul rând, o intensificare la maximum a tuturor relațiilor bilaterale Chișinău-București. R. Moldova nu se poate euro-integra fără o reintegrare în România. Companiile private (vezi vinul Maluri de Prut, lansat de Purcari) au fost întotdeauna mai abile la schimbările care au loc în economiile regionale, această migrare spre piața românească, cu produse net superioare celor care mergeau cândva spre F. Rusă, arată unde și cum își văd viitorul companiile din țară care dau locuri de muncă cetățenilor noștri.

Retorica agresivă a Moscovei față de „lumea exterioară” și politica de substituire a importurilor cu produse autohtone au lovit profund în toate statele, care exportau în F. Rusă. Paradoxal, dar embargoul din 2008 și stagnarea exportului în ultimii ani au salvat R. Moldova de un colaps total. Ar fi fost catastrofal dacă odată cu problemele economice interne, s-ar fi suprapus și pierderea pieței rusești. Acum că această piață nu va mai putea reveni la normal, cel puțin nu pe termen mediu, este evident spre ce piețe trebuie să se orienteze economia R. Moldova. Pe lângă lipsa de alternativă, generată de geografia milenară, creșterea economică a României și dezvoltarea comerțului acolo, demonstrează că piața este în creștere și cine va pătrunde acolo mai repede va reuși să-și consolideze o poziție mai bună.

Este evident că pe termen mediu sau chiar lung, este greu de imaginat, că R. Moldova va reuși să exporte în România mașini, televizoare sau alte produse, care necesită investiții majore și o forță de muncă capabilă, dar avem toate șansele să exportăm produse agroalimentare, fie procesate sau nu. Pentru ca acest comerț să ia avânt e nevoie de 2-3 poduri în plus, eliminarea procedurilor vamale învechite sau de ce nu: o „Uniune Vamală România – R. Moldova”, care ar anula vama interioară între cele două țări și ar permite R. Moldova să acceseze o piață de 20 de milioane de cetățeni, oferind, în schimb, o piață de câteva milioane, cu o putere de cumpărare net inferioară. Deși pare un proiect „complicat”, integrarea în UE, implică proceduri și mai complicate, iar această micro-uniune vamală ar împinge R. Moldova pe calea ireversibilă a euro-integrării. Un pas mai mic ar fi instituirea urgentă a posturilor vamale unice, care ar face mai ușoară trecerea hotarului pentru cetățenii simpli. Existența taxelor, impozitelor vamale vor menține în continuare, R. Moldova într-o izolare economică și garantează fie prețuri mai mari decât pe piața UE, fie evaziune fiscală și menținerea nivelului ridicat de corupție în vămi. Aparent, riscurile din anularea vămilor sunt mari, pentru că statul RM, fiind un demn urmaș al URSS, se teme să cedeze din control, avantajele sunt importante. Pe lângă șansa de a exporta produse din RM în România fără vamă și taxe vor coborî prețurile la toate produsele din România care vor duce la accelerarea comerțului (creșterea veniturilor la buget din TVA), și, de ce nu, a creșterii nivelului de trai prin accesibilitatea mai mare la produse mai ieftine. România produce astăzi automobile Dacia care, în eventualitatea unei uniuni vamale, ar putea fi achiziționate mai ieftin aici, lucru care ar permite atât companiilor, dar și cetățenilor simpli să beneficieze de aceleași bunuri, la prețuri mai mici.

Economia dictează politica

Evident că, cei care au băgat RM în acest faliment perpetuu, nu vor iniția acest proces, este mai comod să pretinzi că „vei apăra producătorul autohton”, că vei „relansa comerțul” cu Estul ș.a.m.d. Cel mai mare inamic al economiei R. Moldova sunt instituțiile statului; cu cât mai puțin control vor avea ele asupra vieții economice, cu atât șansa de dezvoltare economică va fi mai mare. Deși instituțiile statului și liderii politici au vina lor pentru această groapă, în care se află R. Moldova, nu mai puțin vinovată este „societatea civilă”, care, fiind prea preocupată de intrigi ieftine ratează esențialul și refuză să înțeleagă că evoluțiile socio-economice dictează politicul și nicidecum invers.