Republica Moldova înregistrează progrese în domeniul educațional, dar disparitățile între mediul urban și cel rural rămân profunde. Aproape doi din zece cetățeni au studii superioare, iar rata de alfabetizare atinge 99,6%, însă în satele Moldovei persistența sărăciei educaționale afectează aproximativ 7.500 de persoane care rămân analfabete. Această realitate arată că accesul la educație de calitate este inegal și că problemele structurale încă definesc mediul rural.
Femeile domină universitățile, în timp ce bărbații sunt concentrați în școlile profesional-tehnice, evidențiind o segregare de gen în alegerea traseelor educaționale. De asemenea, decalajul urban-rural este semnificativ: în orașe, 30% dintre locuitori dețin studii superioare, comparativ cu predominanța gimnaziului și profesional-tehnicului în localitățile rurale. Capitala se situează la vârful clasamentului cu 36,7% absolvenți universitari, în timp ce raioanele Sângerei, Telenești și Cantemir ating doar 8,5%.
Tinerii din mediul rural sunt afectați de lipsa infrastructurii și a oportunităților de continuare a studiilor, chiar dacă aproape jumătate dintre cei 455.000 de tineri care și-au continuat studiile în 2024 provin din zonele rurale. Accesul limitat la transport, internet, laboratoare și profesori calificați reduce șansele de integrare egală în învățământul superior și în piața muncii.
Experții subliniază că investițiile în infrastructura educațională și programele de sprijin pentru elevii din sate sunt vitale pentru reducerea disparităților. Fără măsuri concrete, decalajul urban-rural se adâncește, afectând nu doar performanța academică, ci și perspectivele socio-economice pe termen lung ale comunităților rurale.
Autoritățile promit reforme și programe de stimulare a participării la educație, însă implementarea acestora rămâne esențială. În lipsa unor politici eficiente, generațiile tinere din sate riscă să fie condamnate la oportunități reduse, menținând ciclul sărăciei educaționale și sociale.
