Care este miza alegerilor de duminică, din Germania? Sunt ele istorice?

Alegerile parlamentare din Germania anului 2021, într-un astfel de moment al istoriei, nu pot fi decât istorice.

Lumea își reconfigurează și gestionează pe repede înainte interesele, polii de putere și chiar premizele supraviețuirii, (catastrofele pandemice, climatice și dezastrul etic conex al infosferei adevărului alternativ, migrației necontrolate etc.) în absența brutală a unei perioade de grație.

Germania însăși, cea mai importantă și influentă țară europeană, a treia mare economie mondială și una din cele mai stabile democrații liberale clasice, dacă mai putem vorbi în acest registru, se îndreaptă spre aceste alegeri în completă necunoștință de cauză.

Partidele dreptei creștine, CDU și CSU, par amenințate să-și piardă dominația, după decenii de stabilitate și prosperitate. Candidatul social-democrat beneficiază de moștenirea cancelarului Merkel, mai mult decât cel creștin-democrat, doar aparent paradoxal.

În ultimii 16 ani, Germania și-a omogenizat ideologic spectrul politic, la mijloc, în parametrii turbocapitalismului ponderat de neabătute scrupule social-democrate, în timp ce stânga și dreapta anti-sistem, Linke și AfD, în mod diferit, se văd, totuși, excluse din ipoteza noului guvern.

El nu va putea fi decât de coaliție, cu o tendință care favorizează fie “semaforul”, adică roșu-verde-galben, SPD, Verzii și Liberalii, fie “Jamaica”, negru-verde -galben, adică creștin-democrații, ecologiștii, în opoziție din 2005, și liberalii – în opoziție în ultimii opt ani.

Nu pot fi excluse surprizele.

30% din alegători sunt încă nehotarâți, în ciuda numărului foarte mare de voturi prin corespondență, deja transmise. New-York Times scria săptămânile trecute că trăsătura comună de bază a candidaților Armin Lachet, Olaf Scholz și Annalena Baerbock este absența charismei.

Dacă politicienii de vârf germani, inclusiv, oricum s-ar numi el, viitorul cancelar nu sunt charismatici, Germania își păstrează intactă, până una alta, răspunderea statului european pivot.

Asta ca să vorbim în termenii de altădată ai lui Max Weber, sociologul german de la începutul secolului trecut, care făcea distincția, de lungă actuală valabilitate, între liderii charsimatici și cei responsabili.

Care este moștenirea Angelei Merkel?

Angela Merkel a fost un cancelar competent, responsabil, atent, iradiind în exterior, mai mult decât în interior, o imensă forță morală și încredere.

Germania post-Merkel, cu 84 de milioane de locuitori și ferită până acum de derivele “democrațiilor alternative”, asumând cel mai mult povara construcției și stabilității europene, va trebui să-și găsească rapid noile azimuturi.

În noua economie fară motorul Otto în patru sau mai mulți timpi, fară energie nucleară, adepta multilateralismului și a libertății comerciale fară frontiere, dar între timp și fără parteneri geopolitici similari, în Rusia, China și, uneori chiar SUA, Berlinul se află în fața unor noi și dificile experimente.

Beneficiile germanilor în “era Merkel”, la fel de longevivă ca “era Kohl” și ceva mai lungă, în timp, decât “era Bismarck”, au fost indiscutabile, în ciuda discuțiilor. Lor li se alătură și destule deficite, crize nerezolvate – migrație, cu efecte secundare negative, digitalizare întârziată etc.

Această doamnă deloc de fier, fiica unui pastor protestant din RDG, fizician și “Mutti” doar a națiunii, discretă, eficientă și puternică, niciodată înaintea timpului ei, dar mereu gestionându-și epoca atent și asociind mereu puterea rece cu grija găsirii soluțiilor umaniste, în degringolada criterilor real-politice, va rămâne, sunt sigur, în panteonul liderilor nonprovidențiali, dar pe măsura și în folosul germanilor și al nostru, al tuturor.

Se reconfigurează harta marilor puteri?

Harta marilor puteri se schimbă oricum, indiferent de succesorul doamnei Merkel la Cancelarie.

Dacă SUA, Rusia, China își restrâng, refac sau/și consolidează perimetrele de interese, fară să mai excludă despărțirea de aliații tradiționali și, din păcate, nici iminența unor conflicte, Germania este “pars pro toto” Europa.

Doar cu Germania, alături de Franța și împreună cu noi, toți ceilalți, în evaluarea instruită și rapidă a valorilor și intereselor comunitare și naționale, rămânem în marele joc.

Ce înseamnă aceste alegeri pentru România și sud-estul Europei?

Am observat că sunt destule speculații privind efectele rezultatului electoral din Germania asupra noastră și a altora.

Nu ne va fi indiferent cine guvernează cel mai puternic stat european. Dar diferențele ideologice dintre posibilii succesori ai lui Merkel nu sunt esențiale, interesele Germaniei vor rămâne împletite cu cele ale UE, așteptările acestei țări în privința altora nu se vor modifica sau diminua.

Să ne bazăm în continuare pe noi înșine, să pornim de la propriile interese și strategii, fără să privim fară să clipim într-o direcție sau alta.

Sigur, ceea ce scriam ca jurnalist cu ani în urmă cred în continuare că diplomat și azi. Rămânem, adică, ancorați în contextul euroatlantic, respectând și aplicând valorile comune, dar nu agățați ca de un pilot automat de marii noștri parteneri, ci mereu ca însoțitori de zbor și de bord activi, lucizi, critici, prevenitori, mijlocitori, atenți.

Lumea se schimbă atât de repede și de dramatic, încât orice inerție sau prejudecată a condiționării indiscutabile trebuie balansată de reacția noastră rapidă, informată. Solidară, desigur, dar și suverană.