Şi iată că recent, într-un articol publicat de ziarul „Făclia” pe data de 19 februarie 2012, profesoara O. Starţun reia subiectul, optând, între altele, într-un mod categoric, pentru forma de feminin a numeralului „2” şi a compuselor sale atunci când este vorba de dată: „la scrierea datei folosim formele două februarie, douăsprezece februarie”. Totodată, autoarea se arată nedumerită/indignată de faptul că ”Irina Condrea, doctor în filologie, a admis utilizarea formei de masculin la scrierea datei cu „doi” şi componentele lui în rubrica de cultivare a limbii a unui cotidian prestigios”. „Dar regula?”, întreabă ritos autoarea, după care dă şi „originalul” verdict: „Regula se cere a fi respectată. Ea nu se discută, ci se execută”.
Însă, în ceea ce priveşte regula, doamnei îi scapă un element esenţial: regula trebuie, mai întâi, cunoscută. Iar la acest capitol autoarea are anumite lacune, ce ar putea fi lichidate prin consultarea cel puţin a unor lucrări de referinţă, în care, de exemplu, se vorbeşte în mod expres despre indicarea datei. Astfel, în DOOM (Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, 2005), o sursă accesibilă oricui şi pe care nu avem voie să o neglijăm, la pagina XCII scrie negru pe alb că „se acceptă şi formele de masculin la indicarea datei: doi, doisprezece şi douăzeci şi doi mai”. Şi Ioana Vintilă-Rădulescu în al său „Dicţionar normativ al limbii române ortografic, ortoepic, morfologic şi practic” (2009) consemnează acelaşi lucru: „La exprimarea datei sunt admise atât forma de masculin, cât şi cea de feminin a numeralului „2” şi a compuselor sale „12” şi „22”: în data/ziua de două/doi, douăsprezece/doisprezece, douăzeci şi două/douăzeci şi doi ianuarie” (p. 256). Mai mult decât atât, cercetătoarea Rodica Zafiu consideră că „nu există motive pentru a alege femininul atunci când numeralul este folosit apoziţional, ca element invariabil, de identificare, ca un fel de „nume”: pagina doi, cifra doisprezece. Tendinţa românei actuale este, de altfel, de a înmulţi acest tip de construcţii, care substituie mai greoaiele determinări, prin numeral cardinal: mai telegrafic, etajul doi apare mai frecvent decât etajul al doilea” (http://www.romlit.ro/dou_mai).
Există şi multe alte lucrări în problema acordului, de aceea referirea doar la ”regula ce se studiază încă în clasa a cincea”, fără indicarea vreunei surse (cum face autoarea articolului din „Făclia”), este, vorba unui coleg, „mult prea insuficientă” pentru a pretinde militărescul “nu se discută, ci se execută”.
Irina Condrea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
