În 16 februarie 1962, o furtună a provocat o creştere a nivelului Mării Nordului în regiunea Hamburg, Germania. Inundaţiile au cauzat 300 de decese şi mii de oameni şi-au pierdut casele. Catastrofa a avut loc înainte ca rapoartele Grupului interguvernamental de experţi în evoluţia climei al Organizaţiei Naţiunilor Unite (IPCC) să informeze că schimbările climatice ar putea ridica nivelul oceanelor cu 20-80 cm înainte de sfârşitul sec. 21.
Coastele europene se întind de-a lungul a 170.000 km şi a 20 din cele 27 de state membre ale UE. Vulnerabilitatea continentului faţă de creşterea nivelului mării şi de eroziune a determinat Comisia Europeană să investească mai mult de 13 mln. de euro în două programe care vizează anticiparea consecinţelor schimbărilor climatice şi protecţia litoralului. Pentru UE, pregătirea coastelor la ameninţările care le aşteaptă va reduce la sfert costul daunelor care vor fi ocazionate dacă nu se acţionează la timp.
20% din coastele europene sunt afectate de eroziune. Acestea se retrag, în unele locuri, cu 20 de metri pe an. Ţara cea mai afectată este România, cu 60% din coaste în pericol, urmată de Polonia, cu 55%. În Spania, cel puţin patru plaje au trebuit să fie de mai multe ori aprovizionate cu nisip din cauza eroziunii. Analizele iniţiale au arătat că 9% din litoralul european riscă pe termen scurt să fie inundat, pentru că este la mai puţin de cinci metri deasupra nivelului mării. Theseus este un program la care colaborează 31 de instituţii europene şi al cărui obiectiv este de a evalua consecinţele unei creşteri a nivelului mărilor asupra litoralului şi de a identifica măsurile de organizare cele mai potrivite. Cercetătorii vor avea patru ani pentru a evalua riscurile în opt zone de coastă şi pentru a obţine rezultate posibil de extrapolat la restul litoralului european. Zonele au fost alese în funcţie de vulnerabilitatea lor, de dezvoltarea lor socială şi industrială şi de ecosisteme.
După Marea Mediterană, urmează Marea Neagră
Al doilea program, Pegaso, a fost lansat pentru punerea în aplicare a programului de gestionare integrată a zonei de coastă în Marea Mediterană. Scopul este de a permite statelor în cauză să gestioneze în comun litoralul şi de a evita astfel ca graniţe legale să împartă un mediu natural care formează un întreg. Proiectul, coordonat de Universitatea Autonomă din Barcelona, este un efort comun al 23 de organizaţii din 15 ţări, care vor studia timp de patru ani zece zone de coastă mediteraneene. Aceste zone au fost alese deoarece necesită măsuri de urgenţă de protecţie împotriva eroziunii, pierderii biodiversităţii sau sunt foarte vulnerabile la creşterea nivelului mărilor, ca Veneţia. Dacă operaţiunea reuşeşte, rezultatele vor putea fi folosite pentru a stabili un protocol similar pe coastele Mării Negre.
(După presa internaţională)
