Mişcarea în sine, adică feministă, a apărut din dorinţa de emancipare a femeii asuprite de o societate patriarhală. Au luptat pentru drepturile lor şi au câştigat, în cele din urmă. În vremurile moderne, este normal ca ambele sexe să beneficieze de aceleaşi drepturi, indiferent de situaţie.
Feminismul devine o prostie atunci când ţinteşte egalitatea absolută. Dorinţa unor femei, limitate în gândire, de a fi egale cu bărbaţii din toate punctele de vedere, dar care uită că nu am fost creaţi egali ca aptitudini şi îndeletniciri. Revenim, din păcate, la diferenţa dintre bărbaţi şi femei. Există şi nu poate fi ignorată, căci de-ar fi să pui o femeie oarecare să urce trei etaje cu treizeci de kilograme atârnând de fiecare mână, nu cred că va fi în stare fără să leşine apoi, aşa cum bărbatul nu poate da naştere unui copil sau să se epileze. Suntem complementari, nu egali.
Să condamni bărbaţii pentru propriile eşecuri şi să îţi doreşti ca ei să sufere aşa cum tu o faci, totul mascat într-o dorinţă de emancipare, reprezintă prostia într-un stadiu pur.
