Înalte aprecieri pentru scriitorul Aureliu Busuioc (n. 1928) şi recunoaştere a publicului ceh atestăm în articolul Literatura română tradusă în limba cehă: „Paradoxal, de cel mai mare interes dintre toate cărţile traduse din limba română în ultimi cincisprezece ani s-a bucurat cartea basarabeanului Aureliu Busuioc, nu prea cunoscut nici la Bucureşti, intitulată Pactizând cu diavolul, care tratează, la nivelul de destin individual, destinul acestei provincii a României interbelice, în umbra KGB-ului. Cartea a avut cinci cronici în presă, de la suplimentul literar al „Gazetei economice” până la „Săptămânalul catolic”. Postul de radio „Europa Liberă”, secţia cehă, i-a dedicat acestei traduceri o emisiune de o oră, în cadrul ciclului „Literatura şi politica” (Našinec, Jiří. Literatura română tradusă în limba cehă. Primul simpozion internaţional de studii româneşti din Cehia. Praga, 2005, 23-24 noiembrie, p. 84).
Şi deja în această succintă prezentare e sesizabilă conexiunea dintre roman şi ideologie. Raportul dintre politică şi basm, politică şi odă, politică şi mit s-a realizat în mai multe studii. În acest context, amintim, relevăm şi conexiunea cu antropologia, în studiul Antropolgie culturală, Achim Mihu menţionează: „Sistemul ideologic constă din idei, credinţe şi elemente de cunoaştere ale culturii şi din căile în care acestea sunt exprimate în vorbire sau în alte forme de comunicare. Mitologiile şi teologiile, legendele, literatura, filosofia şi înţelepciunea populară constituie această categorie. Trecute din generaţie în generaţie, aceste sisteme abstracte de credinţă sau mentifactsuri nu spun ce se cuvine să credem, ce se cuvine să evaluăm şi cum se cuvine să acţionăm” .
Acest model transpare în creaţia lui Aureliu Busuioc: „Se ştie din vechimea cea mai veche – un pleonasm voluntar ce-mi aparţine! – se, ştie, zic, că cea mai ieftină şi mai bine vândută marfă din toate timpurile sunt prietenii şi fraţii. Nu vom pomeni de Iuda, cel care şi-ar fi vândut învăţătorul, în momentul de faţă se verifică unele date recent descoperite care ar putea să-l reabiliteze. Întrucât lucrarea de faţă are un caracter strict istoric, mă voi referi la istorie. Iată, de exemplu prietenia, mai mult – frăţia de arme a lui Mihai Viteazul şi generalul Basta. Luptăm cot la cot, bem şi mâncăm la aceeaşi masă, ca până la urmă să ne trezim cu capul tăiat al Viteazului, la ordinul generalului… Sau prietenia de beton a lui Petru cel Mare cu Menşikov, se ştie cum s-a sfârşit… Ori amiciţia dintre Marius şi Sulla, sau cea a lui Iliescu cu Ceauşescu…”. Din atâtea referinţe amintim că cităm fragmente din romanul Hronicul Găinarilor (2006). Ironia poziţionează această supravieţuire politică într-o sferă a tragicului social.
Acest citat condensează o trecere în revistă a istoriei politicii. Fenomenul trădării devine un atribut al politicii, propriu diferitelor timpuri, diverselor state, variatelor doctrine. Vânzarea sau traficul fiinţelor umane, înrobirea sau omorul nu pot fi acceptate din optica drepturilor omului, dar este promovată la nivel politic care prin pecetea interpretării poate fi îndreptăţită, necesară.
Victoria Fonari
Născută în 1975, la Chişinău, este critic literar, poetă, doctor în filologie. Domeniile sale de competenţă sunt: hermeneutica literară, teoria literară, didactica literaturii române, etica profesională, teoria şi tehnici ale scrierii artistice.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
