– Festivalul Filmului Moldovenesc a luat sfârșit. Ce părere ai despre promovarea acestui eveniment?
– Cu o săptămână înainte de începerea evenimentului, am primit comunicatul de presă plasat de Studioul „Moldova-Film” și l-am distribuit adăugând câteva informații de la mine. Am observat, apoi, că majoritatea presei din Moldova a preluat informația de la mine, pentru că cei de la „Moldova-Film” nu au destulă capacitate să-și promoveze evenimentul.
Demult duceam tratative cu reprezentanții „Moldova-Film” să organizăm împreună o zi pe săptămână cu filmele din arhivă. Le-am propus să mă ocup de promovarea și organizarea evenimentului, ei trebuiau doar să-mi pună la dispoziție Cinematograful „Odeon”, pe care-l administrează, și arhiva de filme, atât. Trei juriști s-au schimbat, făcând contractul cu mine. Un an întreg a trecut cât ei s-au gândit cum să formuleze contractul în așa fel, încât să-mi convină și mie. Atunci, le-am propus serviciile mele gratuite, dar a trecut deja un an jumătate și încă n-am nicio veste.
– Ce părere ai despre selecția de filme din cadrul Festivalului de Film Moldovenesc?
– Intenția celor de la „Moldova-Film” de a promova filmele moldovenești printre rândurile tinerilor este una pozitivă, însă ei nu înțeleg că tinerii nu au cum să aprecieze acest gen de filme, care în fond sunt slabe. Copiii de azi, fără să-și dea seama, simt montajul, cadrele, ei știu cum arată un film făcut ca la carte, or filmele de atunci au fost făcute într-o manieră prea simplistă, prea lentă pentru tinerii de azi. Atunci puteai să faci un film de o oră și jumătate despre un oarecare bărbat căsătorit care se îndrăgostește de alta. Astăzi, din primele 5 minute, orice tânăr de la 13 ani în sus îți va spune cu ce se va termina. Înainte, filmul era făcut de dragul filmului, acum, pentru a atrage atenția tânărului spectator, linia subiectului trebuie să fie încurcată, să aibă tot felul de noduri dramatice.
După ce am distribuit informația despre festival, am fost atacat din mai multe părți de regizori supărați. Mulți regizori ca Valeriu Jereghi sau Sergiu Prodan erau supărați pe faptul că susțin un eveniment care, în realitate, promovează doar producția „Moldova-Film”, și nu filmul moldovenesc, dar intenția mea era doar să promovez niște filme care merită văzute, nu intenționat i-am neglijat pe regizorii importanți.
– Și totuși, luând în considerare filmele prezentate, care ar fi trebuit să fie publicul țintă?
– Festivalul ar fi trebuit promovat altfel, ar fi trebuit să se adreseze nostalgicilor alde mine, oamenilor care au crescut cu aceste filme. Eu consider că „Moldova-Film” nu are ce să prezinte copiilor, nici măcar „Maria Mirabela” nu mai este pentru copiii de azi. Festivalul era, într-adevăr, foarte-foarte bun, dar nu a fost mediatizat cum trebuie. Ar fi putut să facă din timp o pagină pe Facebook, spoturi despre fiecare film care urma să fie arătat, dar nu s-a făcut nimic.
– În mod normal, cât timp trebuie alocat organizării unui festival bun?
– Festivalurile mari nu se opresc niciodată. Echipa se odihnește o săptămână, două, după care se reiau pregătirile pentru următoarea ediție. De ce? Pentru că timp de aproximativ o lună regizorii, producătorii își trimit filmele pentru a fi selectate, în următoarele 30-50 de zile juriul le alege. În afara filmelor care au fost aplicate, este o persoană, numită selector sau programer, care, pe parcursul anului, vizitează toate festivalurile posibile și selectează filmele care intră în formatul manifestației lui. După ce selecția s-a încheiat, începe partea organizatorică și logistică, în care sunt transportate filmele de pe peliculă, se discută cu distribuitorul etc. Toate astea trebuie să aibă loc cu minimum șase luni înainte de începerea festivalului. Apoi urmează căutarea sponsorilor, sunt introduse noi elemente în cadrul programului cultural pentru a păstra actualitatea festivalului ș.a.
– În urma celor spuse de tine reiese că Festivalul Filmului Moldovenesc nu are nevoie de mult timp pentru pregătirea de anul viitor, luând în considerare faptul că selecția se face în limitele arhivei „Moldova-Film”…
– Nu cred că ei s-au gândit la organizarea acestui festival în perspectivă. Cred că l-au făcut o dată, ca să facă ceva și atât. Nu cred că acest festival al filmului moldovenesc a fost inaugurat ca să dureze, nu cred! Problema este alta, personal nu am fost să văd calitatea filmelor, dar știu că e proastă. Ei au filmele copiate pe DVD-uri și mă tem că cei care au fost o dată nu au mai revenit. „Moldova-Film” are în arhivă în jur de 160 de filme de lungmetraj care ar putea fi selectate pentru un viitor festival. Desigur că ei ar putea extinde selecția înafara studioului.
– Puțini regizori sunt interesați de o colaborare cu „Moldova-Film”. Cum explici fenomenul?
– Colaborarea cu acest studio este o experiență de o singură dată. În primul rând, bugetul aprobat de Ministerul Culturii poate fi investit doar în cadrul „Moldova-Film” și, regizor fiind, ești obligat să folosești resursele lor, or ei nu au niciun fel de resurse. Ei au echipamente stricate, niște becuri achiziționate cu banii statului și mai au prețuri foarte mari. În al doilea rând, pe lângă faptul că regizorul este privat de drepturile de autor, ei nu se ocupă nici de promovarea filmului. Dacă „Moldova-Film” ar fi un studio profesional și ar fi interesat de popularitatea produselor sale, regizorii ar fi promovați odată cu filmul.
– Acest studio este cunoscut prin anumite conflicte cu regizorii care au colaborat cu „Moldova-Film”.
– Da… Sergiu Prodan a avut această experiență. A lucrat cu oameni de la „Moldova-Film” pentru producerea filmului „Patul lui Procust” și a primit bani de la stat și de la firma de avocatură „Brodsky Uskov Looper Reed & Partners”, care în anii 2000 a fost una dintre cele mai puternice. În momentul în care filmul a fost gata, Ministerul Culturii a dorit să-și asume toate drepturile de autor uitând de faptul că, de facto, a fost o coproducție. Evident că filmul a urmat să fie promovat doar de firma de avocatură, astfel ajungând să fie ecranizat în peste 20 de festivaluri din lume. Filmul a călătorit la Karlovy Vary, Veneția, Toronto, Doha (Arabia) și multe alte orașe doar datorită faptului că nu a ajuns pe mâinile Ministerului Culturii.
– Mulțumesc pentru interviu!
