De patru ani de la dezmățul din 7 aprilie 2009, ni se prezintă o istorie falsă a evenimentelor de atunci. Polițiștii condamnați sunt în parte niște țapi ispășitori, iar cei care au dirijat măcelul și-au păstrat fotoliile sau au fost avansați în funcții. Mass-media tratează unilateral aceste cazuri și face eroi inclusiv din unii protestatari care au comis acte de vandalism sau furturi, sau și-au schimbat depozițiile peste noapte. Sunt lucruri bine cunoscute în culisele instituțiilor de forță, despre care toți se tem să vorbească deschis. Vom prezenta mai jos doar câteva cazuri, care pun două întrebări foarte importante: cine din guvernarea noastră este interesat să deformeze adevărul despre 7 aprilie? Și de ce? 

Un polițist se trezea din somn, ieșea în chiloți din casă și se pornea aiurea. Într-o noapte, colegii l-au găsit pe o câmpie, zgâriat, plin de sânge, zbătându-se între niște spini. Alt polițist, care avea fobie până și față de lucrurile din casa lui, a fugit din țară și nimeni nu mai știe de el. Ambii și-au ieșit din minți la 7 aprilie 2009. Un al treilea polițist a fost bătut de un protestatar între picioare, până a fost castrat. Niciunul din agresori nu a fost identificat.

Nu-s povești, ci istorii reale, despre care presa nu se interesează, deoarece în textele despre 7 aprilie la noi se folosește cu strictețe sintagma: „polițiștii – criminali”.

Călăi inventați

Există și cazuri cunoscute, care denotă că adevărul despre 7 aprilie ne este ascuns. Amintim de Vasile Olaru de la Regimentul „Scut”, trimis în judecată la indicațiile samavolnice ale lui Valeriu Zubco. În timpul protestelor, Olaru a fost preluat cu capul spart de către medicii de la Salvare, după ce a imobilizat un tânăr care agresa un polițist. Ulterior, tânărul a depus două plângeri la procuratură, care au fost respinse din lipsă de probe. A fost pornit și un dosar penal, dar procurorii oricum nu au putut dovedi culpa polițistului. Cu toate acestea, la 26 mai 2010, Zubco a dat indicații subalternilor săi să-l pună pe Olaru sub învinuire și să trimită dosarul în judecată. „N-am mai întâlnit aşa ceva! Dacă dă asemenea indicaţii, procurorul general poate fi învinuit de abuz de putere”, declara pentru TIMPUL expertul în drept penal Gheorghe Ulianovschi. După ce și judecata l-a achitat, Olaru a cerut dreptate de la spicherul Marian Lupu. Securitatea internă a Procuraturii Generale (PG) nu a găsit motive pentru intentarea unui dosar penal și așa s-a terminat povestea.

Condamnați pentru faptele altora

Fostul șef al poliției criminale a sect. Centru, Radu Starinschi, a fost condamnat de Curtea de Apel la doi ani închisoare cu suspendare. I se incrimina că, la 7 aprilie, i-ar fi rupt mâna unui tânăr, pe nume Sergiu Crețu, în incinta Comisariatului Centru, chiar dacă victima declarase inițial într-un reportaj TV că brațul i-a fost fracturat nu în comisariat, ci în oraș, în timpul reținerii. Aceleași declarații le făcuse și la poliție, și la Salvare, iar și mai târziu – la o întâlnire cu primarul Dorin Chirtoacă.

Lucrurile au luat o altă întorsătură după ce Ion Bazatin, procurorul care s-a ocupat de acest caz, a venit cu Crețu la comisariat și l-au rugat pe Starinschi să le deschidă un birou, în care victima ar fi fost bătută. Radu spune că i-a rugat să se legitimeze, ceea ce l-a supărat rău pe procuror. În scurt timp, Crețu și-a schimbat depozițiile, afirmând că mâna i-a fost ruptă nu la reținere, ci chiar în biroul lui Starinschi și chiar de către acesta.

Nu se știe de ce și în interesele cui bietul tânăr a fost nevoit să-și schimbe mărturiile. Totuși, pentru a depista agresorii, Bazatin putea pur și simplu să verifice cine a adus victima la comisariat. Și registrul de aici, și polițiștii de la Unitatea de gardă indică aceeași persoană: Vadim Răileanu de la poliția criminală. Chiar dacă nu el i-a rupt mâna lui Crețu, Răileanu trebuie să știe cu cine a lucrat în acea seară și cine l-a reținut pe tânăr. Printre polițiști se spune și aici și-au jucat rolul banii. Nu știm dacă e adevărat, dar precizăm că recent Curtea Supremă de Justiție a întors cauza la rejudecare, iar Răileanu a devenit șef al Departamentului Servicii Operative al MAI. Solicitat de noi, el ne-a rugat să revenim mai târziu, dar nu a mai răspuns la telefon.

Scoși de sub urmărire penală în taină

Pentru torturarea lui Anatol Mătăsaru la Comisariatul General de Poliție (CGP), același Bazatin a pornit o cauză penală, în care erau trei învinuiți: Ruslan Saachian, șeful poliției criminale a CGP, și subalternii săi Igor Pântea și Octavian Sârbu. Potrivit lui Mătăsaru, Saachian a fost scos de sub urmărire penală pe ultima sută de metri și printr-o șmecherie a procurorului. „Înainte de a trimite dosarul în judecată, am făcut cunoștință cu el și am semnat că nu am obiecții. Însă Bazatin mi-a dat dosarul fără ordonanța de scoatere de sub învinuire a lui Saachian. Știu că el și Saachian sunt în legături bune, dar la așa ceva nu m-am așteptat”, susține Mătăsaru. El a atacat ordonanța în instanță, dar fără rezultat. Iar Saachian a ajuns să figureze în proces ca martor…

„În incinta CGP, Saachian primul m-a rupt în bătaie și apoi m-a dat în primire lui Pântea. Cred că a scăpat de pedeapsă, încheind contract cu noua guvernare. Cum a fost bâta regimului, așa a și rămas”, adaugă Mătăsaru. El susține că are înregistrări audio, unde ceilalți doi polițiști îi spun: „Tu doar știi că nu numai noi te-am bătut, dar și Saachian”. Mătăsaru consideră că Pântea și Sârbu s-au înțeles să meargă doar ei în judecată, iar Saachian, în schimb, să le asigure avocatul și alte cheltuieli. În cele din urmă, cei doi au fost condamnați la doi ani cu suspendare, iar șeful lor a scăpat basma curată.

Întrebat de ce l-a scos pe Saachian de sub urmărire penală, Bazatin s-a arătat deranjat: „De ce să vă spun? Mătăsaru e parte din dosar și e în drept să cunoască. Discutați cu el, la revedere”.

„Ca să scape alţii de pedeapsă, m-au ales pe mine”

Printre polițiști se discută în șoaptă că Saachian ar dirija repartizarea vinovaților în multe dosare cu privire la tortura din 7 aprilie. Ciudat, în acest sens, este cazul lui Ion Perju, polițistul bănuit în dosarul Valeriu Boboc, învinuirea în privința căruia se bazează pe declarațiile lui Saachian și ale altor trei colegi de-ai săi, care i-ar fi și cumetri. Anume ei spun că tipul în costum albastru, care a lovit cu piciorul în tânăr în Piață, ar fi Perju. La rândul său, acesta dă de înțeles că lucrurile nu sunt prea curate la mijloc: „Opinia publică este indusă în eroare. Se anunţă că Saachian şi alţi poliţişti îl recunosc pe cel în albastru, ca fiind Perju. Şi atât! Ştiu de ce mă învinuiesc, dar nu pot divulga detalii. Deşi e simplu de tot – ca să scape alţii de pedeapsă, m-au ales pe mine. La CGP, toţi sunt cumetri şi o mână spală pe alta”, declara Perju pentru TIMPUL.

În replică, Saachian își menține poziția și ne asigură că nu va renunța la depozițiile pe care le-a făcut în instanţă. Și în privința lui Mătăsaru, acesta dezminte acuzaţiile ce i se aduc: „N-am nicio vină. Calomniile și aberațiile lui Mătăsaru nu sunt adevărate. Pe 27 octombrie 2009, am fost scos de sub urmărire de către procuratura militară, apoi de PG şi de către instanţă. Dar el s-a legat de mine, căci îi trebuia o victimă din categoria conducătorilor. Noi l-am audiat în baza unei comisii rogatorii, într-un dosar pornit de PG în privința protestatarilor care au devastat clădiri. Nici alţii nu l-au bătut. Pântea i-a dat ceai, de mâncare şi l-a audiat”. Întrebat cum a apărut Mătăsaru bătut măr în faţa camerei, Saachian ne-a spus că acestuia i-au fost aplicate leziuni corporale la reţinere, căci a opus rezistenţă…

La procuratură, aceeași poveste

O situaţie similară se observă şi la procuratură. Din cei 71 de procurori din grupul de urmărire penală pe cazul 7 aprilie 2009, aproape 30 au fost sancţionaţi. Singurul care a fost avansat în funcţie a fost conducătorul grupului, Igor Popa, procurorul care a instrumentat numeroase dosare politice pe timpul lui Voronin. La niciuna din plângerile contra acestuia, procuratura nu l-a găsit vinovat. Amintim că, după schimbarea guvernării în 2009, nașul lui Popa, Nicolae Chitoroagă, a fost ales șef al Colegiului Disciplinar. De cealaltă parte, Ion Vicol, fostul adjunct al procuraturii mun. Chişinău, şi alţi colegi de-ai săi afirmă că au fost constrânși să-și dea demisia, pentru că au refuzat să i se supună lui Popa. Amintim că Igor Popa refuză să vorbească cu TIMPUL.

Procurorul general interimar, Andrei Pântea, admite că dosarul 7 aprilie se poate tergiversa până când va exista o claritate sub aspect politic. „Investigăm inclusiv activitatea ineficientă a organelor de drept. Şi ne întrebăm de ce ele nu au selectat suficient material probatoriu. Chiar şi angajaţi ai SIS recunosc că au fost retraşi din Piaţă fără explicaţii. Nu dau detalii, ca să nu existe iarăși duble interpretări, care ar putea supăra pe cineva…”, a adăugat Pântea.

Pe cine ar putea supăra adevărul despre 7 aprilie? Am putea găsi un răspuns la această întrebare numai abordând echidistant evenimentele de atunci, fără lacrimi și încredere oarbă în gazete și date oficiale. Au apărut și mai apar filme despre presupușii organizatori în care sunt vizați principalii actori politici din R. Moldova. Ceea ce se întâmplă astăzi ne arată că adevărul poate fi dincolo de aceștia, dar și foarte aproape de unii dintre ei…