Finlandezul Kim Calonius zboară periodic din Helsinki la Chișinău, pentru a călca pe urmele strămoșilor săi. El spune că a fost atras de cultura noastră de pe când era mic. „Îmi amintesc cât de impresionat am fost atunci, când am văzut prima dată un covor tradițional moldovenesc. Întotdeauna am simțit o conexiune cu aceste pământuri”, povestește Kim, care nu vorbește limba română, dar cu siguranță simte românește, nu se știe de ce.

A început să-și investigheze trecutul pe cont propriu. După câteva căutări pe Google și în Arhiva Națională a R. Moldova, a descoperit că este descendentul Elenei Dragoș și al lui Otto Calonius.

Se trage din neam nobil

„Elena Dragoș este străbunica mea, născută în satul Puhoi din raionul Ialoveni. Am aflat că a făcut școală la Chișinău, apoi și-a continuat studiile la Odesa. Era de viță nobilă și provenea dintr-o familie înstărită”, spune Kim. Din spusele sale, Elena s-a dovedit a fi o parteneră de viață perfectă pentru străbunicul său, militar de profesie. „Pe atunci Finlanda era parte a Imperiului Rus, la fel ca și Basarabia, iar Otto Calonius a fost repartizat într-un regiment de aici. Se întâmpla prin 1890, deci, cu aproape 130 de ani în urmă ”, explică finlandezul.

„Nu cunosc cum s-a născut și a evoluat povestea de dragoste dintre străbunicii mei, dar știu că fratele Elenei Dragoș era, de asemenea, militar. Bănuiesc că el a fost cel care le-a făcut cunoștință. Mai cred că dădeau niște petreceri sofisticate, pentru că familia străbunicii deținea o casă de vacanță, undeva, în satul Bulboaca”, presupune Kim.

La sfârșitul secolului al XIXl-ea, Otto și Elena au plecat în Finlanda. „Sunt sigur că au revenit în Basarabia de câteva ori, inclusiv pentru a face nunta. Pentru că el era protestant și ea era ortodoxă, cred că au oficiat două căsătorii – una în Finlanda, și alta în Basarabia”, se dă cu părerea bărbatul. El afirmă că, pentru finlandezi, este un lucru firesc să-și caute rădăcinile. „Oamenii sunt preocupați de acest lucru, poate și pentru că acolo este mai ușor să găsești informații despre generațiile trecute. S-au păstrat multe registre și evidențe istorice”, spune Kim.

„Am fost surprins de verdeața Chișinăului”

Finlandezul a vizitat pentru prima dată R. Moldova în anul 2009. Mărturisește că nu a avut așteptări mari, întrucât știa deja foarte multe despre Chișinău și despre cum decurg lucrurile în țara noastră. „Am venit destul de pregătit și documentat. Știam că, după standardele europene, Moldova este o țară săracă. Am descoperit însă lucruri foarte frumoase aici. Am fost surprins de verdeața Chișinăului”, exclamă Kim.
Nici unul dintre membrii familiei sale nu este atât de atașat de R. Moldova precum este el. „Mă întreb și eu de unde vine pasiunea și interesul meu pentru această țară. Cu siguranță este ceva ce vine din adâncul sufletului meu. Am visat mereu să ajung aici. Trebuie să spun neapărat că moldovenii sunt foarte calzi și toți mă invită la ei acasă”, spune finlandezul amuzat.

I-au plăcut atât de mult moldovenii, încât a hotărât să se înrudească cu ei. „Am căutat numele Dragoș pe Google și l-am găsit pe Vladimir Dragoș, mare artist al Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”. Știu că unul dintre frații străbunicii mele era cântăreț de operă și cred că există un bagaj genetic comun. L-am cunoscut și am decis să fim rude”, mărturisește Kim Calonius.

Moldovenii știu să se distreze

În 2018, Finlanda a fost desemnată cea mai fericită țară din lume. Cu toate acestea, Kim spune că îi vede pe moldoveni mult mai calmi și relaxați decât pe finlandezi. „În R. Moldova, viața nu este atât de agitată și oamenii nu sunt atât de ocupați. Moldovenii știu să se relaxeze și să se distreze. Mi-am dat seama că, aici, oamenii sunt gata oricând să iasă la o vorbă cu prietenii. În Finlanda, trebuie să programezi astfel de ieșiri din timp. Cred că finlandezii sunt puțin mai rigizi, mai rușinoși, mai tăcuți. Cu cât o țară este mai bogată și mai prosperă, cu atât oamenii sunt mai rezervați și ocupați. Moldovenii însă sunt mai vivace”, consideră Kim care, acasă la el, și-a construit o carieră în domeniul științei.

El se declară încântat și de mâncărurile noastre tradiționale. Adoră zeama și spune că gustul legumelor și al fructelor cultivate în R. Moldova este incomparabil cu cel al produselor finlandeze. „De fiecare dată când vin în țară, merg la același restaurant și comand zeamă aproape în fiecare zi. Legumele și fructele sunt aromate și proaspete, mult mai bune decât în Finlanda”, menționează omul de știință.

„Îmi pare rău pentru taxatori”

Însă traficul în Chișinău este puțin nebunesc, remarcă Kim. Nu pentru că ar fi foarte aglomerat, ci pentru că șoferii parcă nu respectă regulile de circulație… „Zilele trecute, am urcat pentru prima dată într-un troleibuz. Mi-a părut așa de rău pentru doamna care strângea bani de la pasageri. Trebuia să meargă dintr-un capăt în altul al troleibuzului…”, mărturisește finlandezul, uimit că încă avem taxatori în transportul public.

Bărbatul a reușit să guste și din viața de la țară. „În sate, se trăiește total diferit. Am văzut localități fără aprovizionare cu apă și electricitate. Pentru Finlanda, aceste situații sunt ieșite din comun…”, punctează Kim.

El totuși ne asigură că și în cele mai dezvoltate țări există probleme, dar mult mai mici decât cele din R. Moldova. „De exemplu, aproximativ 10% din populație nu are un loc de muncă. Șomerii sunt întreținuți de către stat și li se oferă lunar vreo 1000 de euro, ceea ce îi deranjează pe alți cetățeni”, menționează el. Totodată, spune el, Finlanda este una dintre cele mai scumpe țări din Europa. Potrivit lui, o simplă cafea costă doi euro, iar, dacă vrei să servești o cafea bună cu lapte într-o cafenea, ești nevoit să plătești cel puțin cinci euro.

„Uneori mă gândesc că-mi doresc să fiu moldovean, dar nu sunt”

Fiind om de știință, Kim Calonius lucrează la un centru de cercetare guvernamental din Finlanda. Dincolo de profesia sa, el este pasionat de muzică. Face parte dintr-un cor și colaborează cu mai multe trupe, iar partea cea mai curioasă este că va concerta la Chișinău astăzi și mâine. „Vineri, cânt într-un local din Capitală, iar sâmbătă susțin un recital la Castelul Mimi. O să interpretez cântece din folclorul românesc. „Așa-mi vine câteodată” sau „Blestem” de Maria Tănase. Să știi că nu vorbesc limba română, dar am învățat să cânt în română. Este o limbă foarte melodioasă”, spune Kim.

Finlandezul este convins că, într-o bună zi, îi va aduce în R. Moldova și pe cei patru copii ai săi. Mărturisește că uneori are impresia că legăturile sale cu tărâmul nostru nu sunt atât de strânse, însă își insuflă ideea că este parte a acestei națiuni. „Sunt o fire foarte analitică. Tind să gândesc prea mult câteodată. Uneori mă gândesc că, de fapt, eu îmi doresc să fiu moldovean, dar nu sunt!”, chibzuiește el.

Apoi Kim Calonius își alungă gândurile negre cu o glumă: „Numele străbunicii mele e Dragoș. Deci, în mod evident, sunt legat de Dragoș Vodă!”, ne dă asigurări omul de știință finlandez.