Fuga de fericirea după care tânjim
Ne imaginăm atâta timp criterii pe care persoana ce va ajunge în apropierea noastră să le îndeplinească pentru a o primi în braţele noastre. Concepem tot felul de scenarii şi teste prin care să-i observăm calităţile şi mai ales defectele. Lucrăm intens în a-i cerne pe ceilalţi şi, când găsim omul care să bifeze majoritatea cerinţelor, ne retragem în cochilie, tăiem liniile de comunicare şi ne izolăm de ceea ce am căutat. Pare un nonsens – pentru că într-adevăr este.
Deloc surprinzător, probabil, această trăsătură este una, în special, feminină. Bărbaţii, de obicei, ştiu ce vor şi, atunci când cred că au găsit, se aruncă viteji cu capul înainte. Că fac asta de fiecare dată doar bănuind femeia cu pricina ca fiind aleasa, este o altă poveste. Cert e că ei se aruncă… Femeile, de cealaltă parte, sunt precum mimozele. Tânjesc după atenţie, dar fug imediat ce o primesc.
Două zile ce transformă scânteia de început într-un adevărat pârjol. Totul arde la intensitate maximă, iar Pământul pare să se învârtească mult mai repede. Viaţa capătă sens, detaliile se leagă. Chiar atunci când ţi-e lumea mai dragă, dispare. Nu este vorba despre o ieşire pregătită, care să-ţi ofere semne de avertizare, ci pur şi simplu… Dispare. Nu mai răspunde la mesaje, te ignoră pe internet. Un comportament care nu se justifică prin prisma a ceea ce abia s-a întâmplat. Ai respectat, ca bărbat, cât ai putut de bine nevoia ei de atenţie, ai ascultat-o, chiar dacă uneori a debitat aiureli, ai mângâiat-o, consolat-o, distrat-o, f….ermecat-o şi tot degeaba… Unele persoane, sunt convins, au singurătatea întipărită în ADN. Tânjesc după cineva, dar nu suportă să trăiască în afara dramei personale. Poate şi aceasta e un fel de nevoie de atenţie, căci cel deprimat va fi întotdeauna înconjurat de prieteni, dacă-i are. Cineva tot va găsi ac pentru cojocul lor.
petru@umbluliber.com
www.umbluliber.com
Timpul.Suplimentul Femeia