Apoi, după scurtele perioade când moldovenii s-au aflat la sânul Patriei-mamă (1918-1940 şi 1941-1944), ei au trecut din nou sub stăpânirea sovietică care, pentru reuşita „operaţiei” de deznaţionalizare forţată, a sfârtecat trupul Ţării Moldovei în trei: RSSMoldovenească (actuala R Moldova), Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa (regiunea Cernăuţi de azi) a trecut la RSSUcraineană, împreună cu partea de Sud, respectiv Cetatea Albă şi Ismail, încorporate tot de Ucraina.
Primii ani de ocupaţie sovietică (1940-41) s-au caracterizat printr-o amplă campanie de persecuţii împotriva băştinaşilor: arestări arbitrare, torturi, execuţii şi deportări în gulagurile Siberiei. Conform estimărilor, în această perioadă, s-au înregistrat aproape 57 000 de morţi şi circa 90 000 de deportări.
Pentru ziarul de astăzi, ne-am propus să vă prezentăm doar o „întâmplare” petrecută duminică, 24 februarie a.c., în satul Mahala din Bucovina de Nord: comemorarea masacrului din localitatea Lunca, Ţinutul Herţa, din noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, când peste 300 de români din satele Boian, Ostriţa Herţa, Horecea Mănăstirii, Horecea Urbană, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala, oameni care, în încercarea lor de a trece în România, au fost prinşi de grănicerii sovietici, care i-au secerat mişeleşte.Trupurile neînsufleţite ale românilor au fost aruncate în trei gropi mari, în lunca Prutului, însă, din păcate, doar o singură groapă a fost descoperită. Acolo au fost găsiţi majoritatea martirilor din comuna Mahala, raionul Noua-Suliţă. Cadavrele lor au fost recuperate şi aduse acasă de către rude şi îngropate creştineşte în cimitirul din sat.
De atunci, în fiecare an, în luna februarie, se adună rudele, prietenii şi intelectualitatea bucovineană pentru a-i pomeni pe cei omorâţi fără vină în localitatea Lunca. Şi-n acest an, românii din nordul Bucovinei s-au adunat duminica trecută, la cimitirul din Mahala, unde primăria din sat, în frunte cu doamna Elena Nandriş, a organizat un parastas în memoria martirilor din Mahala.
Reprezentanţi ai Consulatului General al României la Cernăuţi, intelectualitatea bucovineană, scriitori, lideri ai asociaţiilor culturale româneşti “Golgota”, profesori, jurnalişti, rude ale victimelor au fost prezenţi la acest parastas, unde s-a vorbit, încă o dată, despre rana adâncă ce continuă să sângereze în inimile românilor din nordul Bucovinei, o rană care nu va putea fi vindecată niciodată, mai ales că ei trăiesc încă sub ocupaţie străină, de data aceasta ucraineană.
Ioan POPESCU, Ploiesti
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
