Cine, astăzi, bunăoară, nu-și amintește de cântecele „Trandafir de la Moldova”, „Trenule, mașină mică”, „Să-mi cânți, cobzar”, „Țărăncuță”, „Sanie cu zurgălăi” ș.a. sau de șlagărele lansate de către legendara formație „Noroc” a lui Mihai Dolgan „De ce plâng chitarele”, „Cântă un artist”, „Primăvara”, ori de piesele inspirate interpretate de Sofia Rotaru, Nicolae Sulac, Angela Păduraru, Maria Drăgan, Teodor Negară, Ludmila Mișov, Zinaida Julea, Mihai Ciobanu, Nicolae Cibotaru, Valentina Cojocaru, Anastasia Lazariuc, Ștefan Petrache, Nicolae Glib și atâția mulți alții, care au dus faima muzicii noastre departe de hotarele R. Moldova. Tot aici se înscriu și soliștii instrumentiști cu renume: Iosif Burdin, Nicolae Botgros, Ignat Bratu, Serghei Lunchevici, Dumitru Blajinu, Vasile Iovu și mulți, mulți alții… De rând cu ei, se înscriu și compozitorii care au plasat muzica ușoară, de exemplu, la cel mai înalt nivel: Eugen Doga, Mihai Dolgan, Anatol Chiriac, Petre Teodorovici, Ion Aldea-Teodorovici, Tudor Chiriac ș.a. Însă muzica n-ar fi devenit cântec fără versurile inspirate ale lui Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Anatol Ciocanu, Vasile Romanciuc ș.a.
„M-am pornit la Chișinău…”
Atunci când vorbim de compozitori și interpreți, să nu uităm de cei care au fost înaintea celor care au adus muzica la microfonul de la radio și pe micul ecran încă în primele decenii de după război. E vorba de Alexandru Ranga, Dumitru Gheorghiță, Zlata Tcaci, Oleg Negruța, David Fedov, Vladimir Vilinciuc, Vladimir Rotaru, dar și de interpreții Tamara Ciobanu, Eugeniu Ureche, Maria Bieșu, Gheorghe Eșanu, Ludmila Mișov, Ioan Paulencu și mulți, mulți alții.
Astăzi, puțini dintre dvs., stimați cititori, își aduc aminte de cântecele de odinioară. „M-am pornit la Chișinău”, de exemplu, este un cântec extraordinar de vechi. Părinții noștri și-l mai amintesc, poate. A fost interpretat și de Eugeniu Ureche, dar și de Ioan Paulencu, precum și de alți interpreți. „Pe atunci, șlagărele noastre erau cele interpretate de Tamara Ciobanu („Cănățuie, cănățuie”, „Leana”), Maria Bieșu („Struguraș de pe colină”), Gheorghe Eșanu („Busuioc moldovenesc”), Teodor Negară („E liniște în codrul verde”, „Veniți, puilor, la mama”, „Rămâi, satule, cu bine”), Ludmila Mișov („Fa Ileană”, „Vreau să plouă”, „Ceasul”). Apropo, Ludmila Mișov a interpretat aproape toate creațiile lui Doga compuse în anii de studenție. Eu unul, interpretam cântecele „Satul meu din depărtare”, „Drag mi-a fost pe lumea asta”, „Cântec ciobănesc”, „Aseară-am fost la mândra”, „Cântec de pahar”, „Bună-i brânza din burduf”… Așa a pornit cântecul nostru în lume, precum vechiul și cunoscutul „M-am pornit la Chișinău/ Cu-o căruță și-un cal rău”, își amintește Ioan Paulencu.
Vlad Pohilă: „Mihai Dolgan și „Noroc”-ul mi-au fascinat adolescența și tinerețea”
Scriitorului și ziaristului Vlad Pohilă i-au plăcut dintotdeauna cântecele vechi, cunoscute, din perioada antebelică „Bulgăraș de gheață rece”, interpretat de Maria Lătărețu, „Trenule, mașină mică” (Maria Tănase), unele romanțe ale Ioanei Radu. „Mihai Dolgan și „Noroc”-ul, însă, mi-au fascinat adolescența și tinerețea. Apoi, în 1978, când eram la Riga, „Noroc”-ul lui Mihai Dolgan a avut un succes extraordinar. Evoluau pe o scenă mare, dintr-un teatru, ca cel de vară de la noi din Parcul „Valea Morilor”. Când au cântat „Primăvara”, spectatorii s-au ridicat în picioare și interpretau împreună cu Ion Suruceanu, în limba română, acest șlagăr. Altădată, am admirat-o pe Sofia Rotaru la Teatrul de revistă din Moscova, unde ea a apărut în scenă îmbrăcată într-o ie românească și primele cântece au fost cele românești, care au prins mult la public, după care au venit și cele rusești”, ne povestește Vlad Pohilă.
Victor Ghilaș: „Muzica de petrecere și dans atrage mai mult atenția ascultătorului”
Am dorit să aflăm și opinia folcloristului Victor Ghilaș, doctor în muzicologie, secretar științific al Secției științe umanistice și arte a Academiei de Științe a Moldovei. El afirmă că folclorul autentic s-a păstrat cât a fost conservat în localitate. Așa a fost descoperit, la noi, în mai multe sate de către Dimitrie Gusti și Constantin Brăiloiu în perioada antebelică. „Muzica de petrecere și de dans atrage mai mult atenția ascultătorului decât baladele și doinele. Atunci când a apărut radioul și televiziunea, folclorul nostru s-a stilizat și nu mai este cel de altădată. Ba mai mult, unii dau drept creații proprii melodii folclorice și texte auzite sau citite pe undeva. Desigur, scena își are și ea legile ei. Muzica folclorică este un produs oral, colectiv, sincretic și există în variante. Într-un sat din Soroca, de exemplu, am găsit o variantă foarte frumoasă a cântecului
„Radul mamei”, ne spune dr. Victor Ghilaș.
Zinaida Julea: „Aurul nu ruginește. Ce-a fost frumos atunci, este și astăzi și așa va fi!”
N-am putut să nu aflăm și părerea uneia dintre cele mai strălucite cântărețe de muzică populară și ușoară de la noi, Zinaida Julea, care, de-a lungul carierei sale, a lansat mai multe șlagăre. Întrebată de cele ale colegilor ei, lansate în secolul trecut, ea ne-a spus următoarele: „Sunt foarte multe și mi-e greu să mă dau cu părerea, ca să nu supăr pe cineva. Atâta doar pot spune că, în secolul trecut, muzica era mai frumoasă, mai inspirată. Melodia era melodie, textul era text și nu încropit de cineva care nu știe să conjuge un verb.
Cântece frumoase vom avea probabil întotdeauna. La început, mă bucurasem când a apărut al doilea, al treilea post de radio și televiziune, fără să ne dăm seama că unele dintre ele vor promova muzică de prost gust, omului de rând care nu are o pregătire muzicală specială propunându-i-se piese de o valoare îndoielnică.
Cântecele frumoase, de calitate se îngroapă în gunoi
Cred că nu e vina numai celor care pretind că ar fi cântăreți, ci și a celor care dau pe posturi aceste cântece. Eu sunt împotriva cenzurii, dar n-ar fi rău ca să existe la toate posturile de radio și TV câte un consiliu artistic, care ar sta de strajă. Ar stăvili cumva această avalanșă de cântece care numai frumoase nu sunt. Încă o dată spun cu voce tare că muzică frumoasă vom avea întotdeauna și acei redactori care sunt responsabili de muzica ce se transmite pe posturi să aibă grijă de ceea ce transmit, pentru că anume ei formează gustul. De ei depinde gustul omului de rând. De acest gust depinde soarta unui cântec frumos. Eu una am norocul să cunosc personal câțiva redactori care își dau seama de responsabilitatea care le-a revenit. Încă o dată spun: soarta cântecului e în mâinile lor! Nu accept cântece la modă. Moda vine și trece. Vorba poetului: „Ce e val, ca valul trece…”. Aurul nu ruginește. Ce-a fost frumos atunci, este și astăzi și așa va fi, întotdeauna!, ne-a mai spus Zinaida Julea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
