Iisus l-a ales pe Zaheu

O știți, cred, cu toții. Zaheu era mai marele vameșilor, care auzind că Iisus trece prin Ierihon, aleargă să îl vadă. Dar fiind în jur multă mulțime de oameni, nu reușește, așa că se urcă într-un copac. Atunci Iisus îl strigă și îi spune: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân" (versetul 5).

Cum era de așteptat, lumea e jignită și comentează – exact cum s-ar întâmpla și azi – că Iisus intră să stea la un om păcătos. Fiindcă să nu vă închipuiți că vameșii de atunci erau iubiți de oameni. Totuși, acest Zaheu îi spune lui Iisus: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”, iar Iisus văzând pocăința lui îi răspunde: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” (v. 8-9).

Și totuși de ce credeți că Iisus l-a ales gazdă pe Zaheu, înainte ca el să se pocăiască? Desigur, fiind Fiul lui Dumnezeu, cunoștea inima oamenilor, dar El ar fi putut să meargă direct acasă la Zaheu fără să îl strige de față cu toți oamenii. Însă Zaheu a făcut un lucru deosebit când s-a suit în sicomor ca să Îl vadă pe Iisus Hristos.

Un om foarte bogat, disprețuit de cei din jur, dar cu un statut social foarte puternic, aude că trece Iisus și nu își ia slugile să îi facă loc în mulțime, nici nu le poruncește să îl ridice pe umerii lor, nici nu stă îngâmfat în casa lui. Imaginați-vă un astfel de om bogat, un politician din ziua de astăzi, care umblă înconjurat de pază, care dispune de o grămadă de angajați. Indiferent cine ar trece pe stradă, chiar și Fiul lui Dumnezeu, credeți s-ar duce el să se urce în copaci ca să Îl vadă pe adevăratul Stăpân? Nici vorbă.

Înainte să se pocăiască și să își schimbe radical viața, Zaheu s-a smerit. A lăsat deoparte și statutul, și mândria. Urcarea lui e mai degrabă coborâre (din mândrie). Fiindcă toți ceilalți se uită la un om matur, cățărat în copac, ca la un nebun. Dar pe Zaheu nu l-a interesat decât un lucru: să Îl vadă cu orice preț pe Iisus Hristos.

Noi, în ziua de astăzi, nici la biserică nu prea ajungem. Știm unde Îl putem afla, dar nu ieșim cu smerenie în fața Lui. Și totuși, în mândria noastră, avem încredere că Iisus intră să cineze la noi, chiar dacă nu ne uităm spre cei nedreptățiți de noi, nu ne smerim înaintea lui Iisus și, într-un cuvânt, nu prea ne stricăm confortul zilnic de dragul lui Dumnezeu. Să nu (mai) fie așa!