Social

În memoriam Dumitru Matcovschi

născut 20 octombrie 1939, com.Vadul-Raşcov, azi r-nul Şoldăneşti – 26 iunie 2013, Chişinău)

Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei aduce la cunoştinţa comunităţii ştiinţifice şi civile cu mare cu tristeţe că în seara zilei de 26 iunie 2013, după o grea suferinţă s-a stins din viaţă membrul titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1995) Dumitru MATCOVSCHI, poet, prozator, dramaturg, publicist, traducător.

A absolvit Facultatea de istorie şi filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1961). A fost redactor la ziarul „Moldova Socialistă” (1961–1967), redactor-şef adjunct la săptămânalul „Cultura” (1967–1970), redactor la Editura „Lumina” (1970–1972) şi redactor-şef la revista „Nistru” (1972–1980). În perioada 1988–1997 este redactor-şef al revistei „Basarabia”, unde a desfăşurat o vie activitate de restructurare a mentalităţii oamenilor în spiritul deşteptării naţionale şi de integrare a literaturii din Basarabia în contextul general românesc.

A fost un scriitor prodigios şi multiaspectual – a scris peste 50 de cărţi: poezie, proză, dramaturgie, publicistică, de angajare plenară în problemele arzătoare ale timpului, de atitudine polemică şi combativă și de mare respiraţie patriotică şi cetăţenească.

Editorial a debutat în 1963 cu placheta de versuri Maci în rouă, urmată de Univers intim (1966). Cărţile îl încadrau pe autor în problematica şi poetica timpului, dar, concomitent, anunţau un liric de o acută sensibilitate şi de o imaginaţie bogată, care îşi căuta formula artistică în tradiţiile folclorice şi clasice, fără a neglija lirica universală din care traducea.

Prin volumele de versuri Melodica (1971); Grâul (1974); Axă (1977); Patria, poetul şi balada (1981); Tu, dragostea mea (1987), poetul, adâncindu-şi filonul lirico-emoţional, a abordat o problematică mai acută, multiplicându-şi atitudinile critico-polemice, uneori utilizând un limbaj esopic („spânii”, „omul negru”), formulându-şi cu mai multă vigoare şi claritate menirea poeziei şi confesiunile de credinţă. Totodată, autorul a evocat imnic Patria şi baştina, casa părintească şi limba maternă, a pledat pentru pace şi lumină, pentru adevăr şi frumos, pentru puritatea morală a contemporanului.
Îndrăzneaţa carte de poezii Descântece de alb şi negru, dată la cuţit de cenzura comunistă, a apărut în altă variantă în anul 1989. Rezistând fizic şi sufleteşte încercărilor dure ale vieţii, poetul a desfăşurat o activitate scriitoricească şi mai fertilă, şi mai efervescentă, şi mai pusă în slujba poporului, a idealurilor naţionale de dreptate, libertate, adevăr.

Cărţile din anii ’80–’90: Soarele cel Mare (1989); Imne şi blesteme (1991); Floare Basarabie (1992, Bucureşti); Al ţării fiu (1993); Of (1993); Capul şi sabia (1993, Bucureşti); Vad (1998); Veşnica teamă (2001) sunt elocvente în acest plan. Scriitorul devine, înainte de toate, un poet al dorului, al dorului confundat cu marile aspiraţii ale omului din spaţiul mioritic: dor de viaţă şi patrie, dor de neam şi grai, dor de casă părintească şi strămoşi, dor de femeie şi natură, dor de adevăr şi dreptate, dor de bine şi frumos, dor de omenie şi demnitate.
În pragul renaşterii naţionale, poetul a avut curajul, printre primii, să-şi facă revizuirile de rigoare, autocondamnându-se pentru cântările odice de altădată şi să-şi reformuleze crezul cetăţenesc, misiunea poeziei.

Ca prozator, s-a afirmat prin romanele de factură poetică Duda (1973); Bătuta (1975); Toamna porumbeilor albi (1979); Focul din vatră (1982); Roman teatral (1984), romane care se înscriu în albia viguroasă a prozei lirice şi care radiografiază cu mult adevăr psihologic viaţa satului şi viaţa intelectualilor la oraş, cu problemele lor spinoase de ordin moral şi spiritual. Prozele nominalizate mustesc, de regulă, de frământ spiritual ontologic, de meditaţie gravă asupra unor destine dramatice, de sugestii metaforice revelatoare. Autorul a reuşit să plăsmuiască o tipologie de eroi memorabilă şi polifonică. Firi poetice, pentru care omenia, adevărul şi frumosul sunt triada lor morală călăuzitoare, aceşti eroi pretind a fi suflet din sufletul scriitorului, atitudine din atitudinile lui.

Poetizarea şi dramatizarea-limită sunt dominanta stilistică specifică şi pentru dramaturgia scriitorului – o dramaturgie care ştie a ridica probleme de conştiinţă şi a le dezbate pe calea unor conflicte reale şi realiste. E vorba de piesele, bine cunoscute spectatorilor din Moldova şi din alte părţi, Preşedintele (1975); Cântec de leagăn pentru bunici (1977); Tata (1979); Pomul vieţii; Abecedarul; Troiţa ş.a. Obiectivul principal al acestor lucrări dramatice îl constituie diverse probleme spirituale de actualitate, concretizate artistic prin personaje de toate vârstele: de la elevi şi tineri până la vârstnici şi bunici. Dramaturgul a sondat şi trecutul istoric al poporului nostru, aflând puternice vase comunicante cu prezentul descumpănit: piesele Ion Vodă cel Cumplit şi Bastarzii (2005). În anul 2005 Editura „Prometeu” i-a scos volumul Teatru, întocmit numai din piese. Autorul a posedat în egală măsură arta teatrală: arta dialogului şi a replicii, arta sugestiei figurative şi a arhitectonicii, arta autoexprimării personaje¬lor.
A fost şi un publicist de forţă, care, însuşindu-şi creator satira eminesciană, cu invectivele-i cauterizatoare, a ţintuit la stâlpul infamiei pe toţi „neionii” şi răufăcătorii Moldovei, a demascat şi a acuzat maladiile şi metehnele societăţii, a criticat şi a dezaprobat starea literaturii contemporane şi a repertoriului naţional al teatrelor. E o publicistică luptătoare, curajoasă, profund cetăţenească.

I s-au decernat titlurile de Scriitor al Poporului, de laureat al Premiului de Stat, de laureat al Marelui Premiu pentru poezie „Nichita Stănescu”, de laureat a multor festivaluri internaţionale de poezie, dramaturgie şi cântece.

A fost decorat cu „Ordinul Republicii”, Ordinul „Steaua României” în grad de comandor, cu medaliile „Mihai Eminescu”, „Pentru Vitejie în Muncă” şi „Dimitrie Cantemir”.

În aceste clipe cernite suntem alături de familia, rudele, prietenii şi colegii, celui care a fost Dumitru MATCOVSCHI, membrul titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şi le exprimăm sincere condoleanţe şi sentimente de profundă compasiune în legătură cu trecerea prematură în lumea celor drepţi a Dumnealui.

DUMNEZEU SĂ-L IERTE ŞI SĂ-I DEA ODIHNĂ VEŞNICĂ.

Gheorghe Duca, Ion Tighineanu, Gheorghe Rusnac, Ion Guceac, Mihai Vieru, Mircea Snegur, Petru Lucinschi, Teodor Furdui, Mihai Cimpoi, Mihail Lupașcu, Haralambie Corbu, Eugen Doga, Ion Druţă, Stanislav Groppa, Andrei Eşanu, Ion Ababii, Ion Bostan, Gheorghe Cimpoieș, Gheorghe Țîbîrnă, Gheorghe Mustea, Mitrofan Ciobanu, Vasile Anestiade, Petru Soltan, Valeriu Pasat, Alexandru Rosca, Boris Gaina, Gheorghe Șișcanu, Constantin Turtă, Pavel Vlad, Nicolae Andronati, Ion Hadârcă, Nicolae Dabija, Vladimir Hotineanu, Nicolae Bileţchi, Anatol Ciobanu, Demir Dragnev, Mariana Şlapac, Aurelian Dănilă, Vasile Bahnaru, Constantin Manolache

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Facebook!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.