– Părinte Andrei, care e scopul vizitelor dvs., tot mai frecvente în ultimul timp, în RM?
– Eu vizitez RM practic în fiece lună. Mă interesează polemica din societatea dvs. despre relaţiile dintre şcoală şi biserică şi aş vrea mult ca Moldova să întreacă Rusia la acest capitol. Cu regret, însă, problema respectivă, care e una strict pedagogică, se politizează excesiv. Fiecare partid îi vede în felul său soluţionarea, iar unii politicieni o includ până şi în programele electorale. Ştiu că, în ajunul campaniei electorale, ÎPS Vladimir a fost acuzat de implicare în politică. Eu nu pot să-mi închipui cum un arhiereu ar spune „Nu” când e vorba despre educaţia spirituală a copiilor. Mai târziu, am mai realizat o problemă – unul din motivele pentru care oamenii se tem de religie este că ortodoxismul are o înfăţişare agresivă în percepţia unor moldoveni. La aceasta şi-au adus aportul Asociaţia „Sf. Matrona” şi preotul Anatolie Cibric. De aceea, am fost nevoit să explic că acţiunile sus-numiţilor nu reprezintă poziţia Bisericii Ortodoxe, nici cea a Mitropoliei Moldovei (MM).
– Ce vreţi să spuneţi când afirmaţi că Moldova ar trebui să întreacă Rusia în privinţa predării religiei în şcoli?
– Religia este predată doar în unele regiuni din Rusia. Dacă RM va implementa proiectul pentru toată ţara, va face un important pas înainte. De asemenea, mă gândesc că, în Moldova, s-ar putea ajunge la un compromis, când nu doar profesorii se vor instrui unii pe alţii, dar şi intelectualitatea bisericească va participa la aceasta.
– Religia trebuie implementată în şcoli în mod obligatoriu sau opţional?
– Moldova nu e Rusia şi această întrebare ar trebui să v-o pun eu. Tradiţiile ortodoxe ale poporului vostru sunt mult mai puternice şi, la nivel cultural, societatea moldovenească se identifică mai mult decât noi cu spiritul ortodox. Chiar şi moldovenii care nu merg des la biserică, nu se roagă, nici nu postesc, vor spune mereu: „biserica noastră”, „al nostru sfânt Ştefan cel Mare”. Ideea este că acest obiect ar putea fi informativ sau educaţional. Comparativ cu Rusia, în RM ar putea avea un caracter educaţional, pentru ca elevul nu doar să înţeleagă, dar să şi respecte tradiţiile creştine. Astfel, dacă societatea voastră va decide ca obiectul să aibă un rol informativ, cred că instruirea ar trebui să fie obligatorie. Dacă se va urmări atragerea copiilor la biserică, autorităţile trebuie să permită părinţilor să aleagă. Pentru că a studia şi a preda religia sunt lucruri diferite.
– Conflictul dintre dvs. şi Asociaţia „Sf. Matrona” este deja cunoscut. Ce măsuri ar trebui să întreprindă Mitropolia pentru a împiedica acţiunile agresive ale acesteia?
– RM e o ţară liberă şi democrată, în care au dreptul să activeze diferite asociaţii. Însă există anumite lucruri esenţiale. Nu poţi să te declari comunist şi să faci agitaţie pentru Ghimpu. La fel e şi în Biserică. Dacă cineva are viziuni neortodoxe sau face lucruri necreştineşti, Biserica trebuie să se dezică de el. Aşa cum în statutul Asociaţiei „Fericita Maica Matrona” scrie că aceasta acţionează în numele MM, mi-ar părea firesc ca Mitropolia să ceară excluderea prevederii în cauză şi să-i ureze preotului Cibric: „Călătorie plăcută!”… Fiindcă tocmai aici se ascunde una din gravele probleme ale preotului Cibric. El nu poate acţiona din numele său. El vorbeşte întotdeauna de pe piedestal, în numele „poporului” sau al „Bisericii Ortodoxe”. În acest caz, trebuie să-l coborâm cu forţa, iar de va încălca anumite reguli – se vor descurca deja alte instanţe. Sunt convins că Asociaţia „Sf. Matrona” are caracter de sectă şi cu aceasta ar trebui să fie de acord şi MM.
– Şi TIMPUL a fost atacat de această asociaţie, după ce l-am criticat pe fostul premier Tarlev că a vorbit de pe amvon…
– A organiza un pogrom la o redacţie nu are nimic în comun cu Biserica. Astfel de atacuri nu atrag oamenii la Dumnezeu, ci îi dezbină şi creează conflicte. Este trist şi faptul că preotul Cibric nu-i obiectiv – fie că se arată important în faţa sponsorilor din Rusia sau din altă parte, fie că îndeplineşte vreo comandă. De-ar fi interesat ca oamenii să vină la biserică, ar acţiona altfel. E foarte posibil ca activitatea Asociaţiei „Sf. Matrona” să se bazeze doar pe vrăji şi bani. Ştiu că în RM, dar şi în sud-estul Ucrainei, există mănăstiri care se ocupă de asemenea „afaceri” şi bagă frica în oameni, scurgându-i de bani pentru legarea căsătoriilor, izgonirea dracilor etc. În istoria religiilor nu cunosc niciun sfânt care să fi încleiat afişe. În plus, cei de azi, care se îmbogăţesc din contul dracilor, ne ameninţă că a venit sfârşitul lumii şi antihristul e puternic. Sau voi sunteţi mai puternici decât Serafim de la Sarov şi Serghie de Radonej sau demonii şi-au pierdut puterea. Dar dacă satana e slab, despre ce fel de sfârşit al lumii vorbiţi? Aceşti oameni nu gândesc, ei ştiu numai să numere banii.
– E corect ca, prin proteste, să se oprească organizarea paradelor homosexualilor, prin care, într-adevăr, se propagă valorile păgâne?
– Să vă spun un banc rusesc. Un călător bate la o uşă şi spune: „Mătuşă, dă-mi o gură de apă, că mi-e atât de foame, încât n-am unde dormi”. Aşa procedează şi homosexualii. Lupta pentru drepturile lor a început atunci când au cerut să nu fie pedepsiţi penal, folosind următoarea teză: „Ceea ce fac doi maturi, printr-o înţelegere benevolă, într-o cameră închisă, nu trebuie să intereseze pe nimeni”. Peste ani, ei vor deja să iasă la paradă. Însă paradele sunt organizate de învingători. Eu sper că noi încă n-am pierdut lupta pornită de ei împotriva principiilor tradiţionale – nu doar creştine – ale familiei. Nimeni nu trebuie să mă impună să admir cât de rafinată e o persoană, dacă mie nu-mi place. Dar să nu uităm că unele acţiuni de stradă nu urmăresc oprirea unui fenomen, ci, criticându-l, să sporească admiraţia faţă de acesta. Când un bărbăţel îmbrăcat sumar se duce la paradă, îţi vine să scuipi, dar de l-ai vedea plin de sânge, ţi-ar fi milă de el. Astfel, dacă vrei să propagi simpatia pentru homosexuali, trage-le o bătaie. Asta se doreşte?
– Totuşi, părinte, expunându-vă contra homosexualismului, dvs. atacaţi direct valorile europene ale democraţiei. Sunteţi antidemocrat?
– Unul din principalele mituri ale democraţiei este cel despre tine însuţi. Chipurile, am avea o societate democratică, unde opinia majorităţii rezolvă orice problemă. Dacă există o democraţie, aceasta este Elveţia, unde aproape în fiecare lună au loc referendumuri. Spuneţi-mi, vă rog, în ce ţară căsătoriile dintre homosexuali au fost legalizate prin referendum? În niciuna. Toate sondajele în Spania arătau că cetăţenii sunt contra acestei legalizări, însă parlamentul a votat „pro”. Occidentul nu întotdeauna reprezintă democraţia. Dar nici Rusia. După schimbarea primarului de Moscova, am rămas şocat să-l aud pe Putin, declarând: „Moscoviţii şi-au făcut alegerea”… Democraţia este masca elitelor care guvernează lumea în scopuri manipulatorii.
– Dacă Rusia ar adera la UE, dvs. aţi fi împotrivă?
– Ba nu, din contra. Ar fi foarte interesant. Rusia ar putea să impună schimbarea regulilor de joc. Să recunoaştem că astăzi toţi semnează ceea ce pregăteşte Bruxellesul, fără niciun dialog. Eu nu sunt încântat deloc de viaţa din Rusia sau de politica Moscovei, dar integrarea europeană le-ar asigura pe mamele noastre că fiii nu le vor mai fi trimişi în Cecenia. E un avantaj vizibil, deşi, în cazul aderării la NATO, copiii vor merge în Irak sau Afganistan. Chiar nu ştiu ce e mai bine. În societatea contemporană, mulţi factori sunt absolut de neînţeles.
– Printre unii creştini există şi teama de paşapoartele biometrice, care vor fi implementate în RM din 2011…
– Atitudinea negativă pentru documentaţia electronică este caracteristică pentru creştinii ortodocşi, din simplul motiv că astfel, prin surse computerizate, viaţa omului devine controlată, ceea ce nu a avut loc nici în timpurile lui Stalin şi Hitler, când nu existau asemenea posibilităţi tehnice. Am citit în Strategia de dezvoltare informaţională a guvernului rus de până în 2025 că fiecare „bio-obiect” trebuie conectat la sistemul global de dirijare informaţională. În primul rând, eu nu-s de acord să fiu numit „bio-obiect”. În al doilea rând, nu-mi place stipularea că în creierele oamenilor urmează să fie introduse microcipuri. Eu vreau să rămân om, dar nu să mă facă cineva robot. Dacă vreţi să vă pierdeţi libertatea, decizia vă aparţine. Totuşi, să fim atenţi unde e vorba despre ameninţarea social-politică şi unde e vorba despre pericolul spiritual. Dacă mi se cer anumite obligaţiuni sociale şi eu le accept, nu înseamnă că păcătuiesc. Regula e simplă – păcătuieşte cel care urmăreşte pe cineva, dar nu cel urmărit. În Biblie nu scrie că, dacă ai primit documentul, nu mai trebuie să fii împărtăşit. Dacă noi dorim ca temerile noastre să fie auzite de autorităţi sau jurnalişti, trebuie să excludem din lexicul nostru cuvântul „antihrist”. Să vorbim în limba drepturilor omului, a tehnologiilor, a umanismului. Şi vom avea o mai mare şansă de a fi auziţi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
