„Şi eu am fost deputat în Sfatul Ţării!”
„Adeseori în Basarabia mi s-a întâmplat să aud de la diferite persoane, pe care prima dată le vedeam în ochi, afirmaţiuni şi chiar exclamaţiuni, ca acestea:
– Şi eu am fost deputat în Sfatul Ţării!
– Şi eu am fost în Sfatul Ţării!
– Şi tatăl meu a luat parte la Unire.
Şi multă lume rămâne nedumerită.
De pildă, acum câteva luni de zile, aflându-mă la frizeria bărbierului Diratzu, armean din str. Mihai Viteazul din Chişinău, om destul de înaintat în vârstă, acesta îmi declară la început cu mândrie că şi el a fost deputat în Sfatul Ţării, ales din partea meseriaşilor frizeri, apoi cu mâhnire, obiectând că el „din treaba asta nu s-a ales cu nimica, că alţii s-au îmbogăţit” etc.
Mirat că nu mi-l pot aminti pe Diratzu ca deputat al Sfatului Ţării şi crezând că memoria, după 25 de ani, începe să mă trădeze, la înapoierea acasă caut să răsfoiesc toate documentele privitoare la Unire, găsesc lista oficială a deputaţilor Sfatului Ţării, autentificată chiar de Biroul Sfatului Ţării şi prevăzută cu pecetea şi semnătura în regulă, şi nu găsesc printre ei pe frizerul Diratzu.
Apoi, ca să nu rămână nicio umbră de îndoială, consult şi cartea dlui dr. P. Cazacu „Moldova dintre Prut şi Nistru” (p. 240-245), unde sun trecuţi toţi deputaţii Sfatului Ţării, de la deschiderea (21.XI.1917) şi până la dizolvarea lui (28.XI.1918), dar nici acolo nu-l găsesc pe frizerul Diratzu.
Şi acesta părea a fi de bună-credinţă”.
Deputatul Ştefan Balamez şi Unirea
„La 27 martie 1938, când la Chişinău se serbătoarea 20 de ani de la Unirea Basarabiei, se prezintă în sala de şedinţă a Sfatului Ţării, unde se votase Unirea şi unde acuma se comemora acest mare eveniment din istoria neamului nostru, şi bulgarul Ştefan Balamez, preşedinte al Camerei de Comerţ din Chişinău, fost deputat în Sfatul Ţării din partea bulgarilor şi găgăuzilor basarabeni, care (Balamez – n.n.) la 27 martie 1918, împreună cu ucrainenii Osmolovski şi Starenki, votase contra unirii şi care ulterior, schimbându-se împrejurările, mereu se lăuda că şi el a „fost deputat” în Sfatul Ţării.
Dar foarte neplăcută i-a fost surpriza, când secretarul biroului de comemorare, după ce a citit lista celor ce au votat Unirea, a pomenit şi pe cei trei care votaseră contra Unirii, printre care era şi Ştefan Balamez.
La pomenirea numelui de Balamez, în sală se produce o vădită nedumerire, toată asistenţa se întoarce spre el cu mirare, întrebându-se unii în gura mare:
– Ce caută Balamez aici, dacă a votat contra Unirii?!!”.
Amintim că, deşi a votat împotriva Unirii, Ştefan Balamez s-a bucurat de libertate deplină în România Mare, atât prin faptul că a deţinut un timp funcţia de preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie din Chişinău, cât şi prin aceea că solicitase autorităţilor un paşaport pentru a călători în Bulgaria, cu scopuri de afacere. Însă, odată cu venirea sovieticilor, a fost printre primii arestaţi şi dus în GULAG.
„Trebuie să mă ajutaţi: bărbatul meu a fost în Sfatul Ţării şi a făcut Unirea!”
„În noiembrie 1943, la Crucea Roşie, filiala Chişinău, apare o ţărancă din suburbia Buiucani, care cere o subvenţie, motivând:
– Bărbatul meu, care a murit, a fost în Sfatul Ţării şi a făcut Unirea. De aceea, Crucea Roşie trebuie să mă ajute …
Întâmplarea a făcut ca să ascult personal pretenţia ţărancei.
Când o întreb: cum l-a chemat pe bărbatul său şi ce anume treabă a făcut el în Sfatul Ţării, ţăranca îmi spune un nume care niciodată n-a figurat în listele deputaţilor Sfatului Ţării. Iar cât priveşte funcţia lui, din spusele ei, în cele din urmă a reieşit că el a fost curier şi apoi uşier la Sfatul Ţării.
Şi cazuri de acestea au fost şi sunt multe”.
Veţi observa, probabil, că cele relatate de Pelivan se potrivesc de minune zilelor noastre.
Mihai Taşcă,
dr. în drept
