În timp, statisticile promit să fie şi mai alarmante – bolile cardiovasculare (BCV) vor devansa chiar şi bolile infecţioase. Există factori declanşatori ai acestora asupra cărora nu putem acţiona. Avem însă mari şanse să ne menţinem sănătoşi fără tone de medicamente. Cum să evităm un atac de cord sau un atac cerebral ne spune medicul cardiolog Alexandru Cărăuş, doctor habilitat în medicină, vicedirector al Institutului de Cardiologie şi membru titular al Colegiului American de Cardiologie.

– Dle doctor, inima ne dă bătăi de cap şi nu doar moldovenilor. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, în 2010 în RM au decedat 43.000 de persoane, peste 50% din ele stingându-se din cauza bolilor aparatului circulator. Aveţi o explicaţie?
– Într-adevăr, statisticile ne arată că în 2010, din numărul total de decese, 57% au fost provocate de maladiile cardiovasculare. La fel de adevărat, din păcate, e că tinerii sunt tot mai afectaţi de aceste maladii. Dacă, acum 20 de ani, se întâmpla foarte rar ca un bărbat cu vârsta de până la 40 de ani să fie afectat de una dintre aceste boli, azi vârsta pacienţilor este tot mai mică. În 2011, în Institutul de Cardiologie au fost internaţi doi tineri cu vârsta de 19, respectiv 21 de ani suspectaţi de infarct miocardic, lucru care s-a şi confirmat. Este un lucru teribil.

Hipertensiunea arterială este un diagnostic pe viaţă

– De ce întinereşte boala?
– Se întâmplă preponderent din cauza factorilor de risc. Aceştia pot fi modificabili şi nemodificabili, asupra cărora nu poţi acţiona în niciun fel. Din ultima categorie fac parte ereditatea, genul şi vârsta. Factorii modificabili sunt bine cunoscuţi şi asupra lor putem acţiona, pentru a evita posibilele complicaţii legate de bolile cardiovasculare – e vorba de alimentaţia incorectă, consumul excesiv de sare, consumul abuziv de alcool, mişcarea insuficientă, fumatul, hipertensiunea arterială, care creşte riscul de cardiopatie ischemică şi, ulterior, aduce la infarct de miocard.

– Care sunt cele mai întâlnite afecţiuni din categoria bolilor cardiovasculare?
– Pe primul loc e hipertensiunea arterială, de care suferă aproape un miliard de oameni din întreaga lume. Dacă nu e ţinută în frâu, aceasta poate aduce consecinţe grave. Oamenii nu cunosc un lucru foarte important pe care trebuie să-l spunem – hipertensiune arterială nu se tratează niciodată, diagnosticul este pe viaţă. Ea nu se tratează precum o răceală banală, dar pot fi evitate complicaţiile, prin tratament medicamentos zilnic. Cele mai frecvente complicaţii sunt accidentele vasculare cerebrale, infarctul de miocard, insuficienţa renală şi cardiacă, afectarea retinei. Dacă respectăm un program terapeutic, ne protejăm de aceste probleme.

Durerea în coşul pieptului poate prevesti un infarct

– Ce se întâmplă în organismul omului când survine un infarct?
– Din cauza modului nesănătos de viaţă, grăsimile, mai ales colesterolul, se depun pe vasele arteriale, prin care circulă sângele. Drept urmare, cu trecerea timpului, pe artere se formează o placă aterosclerotică, implicit un cheag de sânge, care va deregla şi circulaţia sângelui. Când o parte din cord nu mai este alimentat cu sânge, acesta pur şi simplu moare. Este foarte important de ştiut la ce nivel se produce această stopare a sângelui – cu cât se întâmplă mai sus de vasul coronarian, cu atât este mai mare pericolul de infarct, care poate provoca până şi moartea subită.

– Cât de mult contează timpul în asemenea situaţii?
– Sunt importante fiecare oră şi chiar minut. De la debutul infarctului, pacientul poate fi recuperat în decurs de şase ore – chiar şi după 12 ore, în cazurile fericite -, dar, cu cât mai mult timp trece, cu atât şansele sunt mai mici. Cele mai bune rezultate sunt atunci când pacientul ajunge la spital după trei ore de la infarct.

– Omul îşi poate reveni în totalitate după un infarct?
– Sută la sută în medicină nu există. Dar, statisticile spun că numărul celor care îşi revin în totalitate este destul de mare, dacă ne adresăm la medic din timp. Nu pot, din păcate, să-şi revină cei care suferă concomitent şi de alte boli. În „tandem” cu diabet zaharat, insuficienţă renală sau hepatică, recuperarea completă e imposibilă.

– Ce simptome caracteristice ne dau de ştire că riscăm să suferim un infarct?
– Un lucru pe care trebuie să-l ştie toţi e că durerea pe care o simte omul în timpul infarctului apare, de regulă, nu în regiunea inimii – în partea stângă, precum suntem obişnuiţi să credem -, ci în coşul pieptului. Aceasta apare în timpul efortului fizic şi este primul simptom foarte serios care trebuie să ne pună în gardă. Dacă circulaţia sângelui nu e total stopată, persoana mai poate fi tratată cu metode invazive. Avem un laborator de chirurgie intervenţională, dotat cu aparataj performant, cu ajutorul căruia pot fi deblocate vasele arteriale ca să permită circulaţia normală a sângelui.

– Din câte ştim, serviciul este unul destul de costisitor, mai ales pentru pacienţii care nu au poliţă de asigurare medicală…
– Într-adevăr, este un pic costisitor. Situaţia se explică prin faptul că dispozitivele medicale sunt foarte scumpe. În plus, acestea nu pot fi reutilizate…

Jumătate dintre victimele atacului cerebral rămân cu paralizie pe viaţă

– Ce se întâmplă în organismul nostru în timpul unui atac cerebral? Există simptome care ne-ar da de ştire despre această criză severă?
– Este acelaşi mecanism. Când o arteră cerebrală se blochează, se întrerupe irigarea creierului cu sânge, respectiv se produce atacul cerebral. Mai există un mecanism însă, care nu se întâlneşte la atacurile de cord – ictusul hemoragic, survenit atunci când un vas cerebral se sparge. Aici, cea mai frecventă cauză e tensiunea arterială. Simptome există, deşi mai puţin specifice decât în cazul unui infarct miocardic – durerile de cap persistente, mai ales în zona cefei, chiar dacă durerea poate fi declanşată şi din cu totul alte motive. Alte simptome sugestive sunt ameţelile, voma, dereglările vorbirii şi vederii, slăbiciuni, amorţeala mâinilor şi picioarelor. Din păcate, uneori nici medicii de familie nu realizează gravitatea situaţiei şi îi trimit acasă pe bolnavi, convingându-i că au o simplă răceală…

– Cât timp are la dispoziţie medicul pentru a salva pacientul?
– Şansele de reabilitare descresc în funcţie de timpul care a trecut de la declanşarea atacului cerebral. De aceea, indiferent unde se află, pacientul trebuie să înştiinţeze medicul despre simptomele pe care le are. Şansele de recuperare depind şi de zona creierului care a fost afectată. Perioada de convalescenţă poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni sau chiar ani. Din experienţa mea, m-am convins că jumătate dintre suferinzi pot să-şi revină, altă jumătate pot rămâne cu paralizie pe viaţă.

Grăsimea de peşte – bună pentru inimă şi creier

– Deşi se bate alarma de multă vreme, oamenii încă nu văd o legătură între ceea ce mănâncă şi bolile de care suferă. Poate-i convingeţi dvs.?
– Se duce o luptă mare în acest sens. Institutul nostru are sarcina de a promova modul sănătos de viaţă. Se fac emisiuni la radio şi TV, sunt elaborate broşuri, dar… asta e. Alimentaţia greşită continuă să fie una din cele mai grave probleme.

– Nouă, moldovenilor, ne place cărniţa de porc, slăninuţa afumată şi mâncarea prăjită bine în ulei. Dar îi place şi inimii acest lucru?
– Uitaţi de untul de vacă, de slănină, carne de porc, mai ales cei care suferă de boli cardiovasculare. Este foarte nocivă carnea de păsări plutitoare – raţele şi gâştele. În cazul în care consumaţi carne de pui, trebuie să înlăturaţi pielea. În aceste produse se conţin mult colesterol, grăsimi, iar cauza principală a aterosclerozei e tocmai depunerea lor pe vasele de sânge. Este bine să consumaţi carne de iepure, curcan, miel, viţel şi, bineînţeles, cât mai multe fructe şi legume. Ele conţin o mulţime de ingrediente care ajută la eliminarea depunerilor de colesterol. Sunt recomandate şi produsele de mare. Totodată, deşi pare paradoxal, trebuie să cunoaşteţi că peştele este cu atât mai bun, cu cât mai multă grăsime are. Atenţie, nu vorbim şi despre caviar. Peştele – de preferat, de mare – conţine acizii graşi, aşa-numiţii Omega 3, care sunt absolut favorabili pentru inimă şi metabolismul lipidic. Uleiurile sunt şi ele foarte utile. Şi cel de floarea-soarelui, şi cel de măsline, de nuci sau de struguri.

– Chiar dacă îl prăjim?
– Nu, nu şi în acest caz. Dacă îl prăjim, distrugem din el toate substanţele benefice pentru organism. Uleiurile trebuie consumate în stare proaspătă, moderat, în salate.

Cafeaua, interzisă în cazul hipertensiunii necontrolate

– Ce efect are alimentaţia fast-food asupra inimii?
– Unul foarte negativ. E vorba despre prea multe calorii, iar produsele din care sunt pregătite, mai ales fiind amestecate toate – maioneză cu paste, carne – sunt nocive nu doar pentru inimă, ci şi pentru stomac, ficat, pancreas. Sunt categoric „contra”.

– Dar este un soi de business care chiar se dezvoltă destul de rapid la noi…
– Aşa este, din păcate. Cu atât mai mult, trebuie să ne educăm copiii inclusiv „gastronomic”, să le explicăm ce este bine să mâncăm şi care alimente ne pot face rău. Mai ales din motivul că organismul unui copil se luptă mai greu cu boala.

– În ultimul timp suntem asaltaţi de diverse studii. Unele recomandă consumul moderat de cafea, altele – să excludem de tot cafeaua. Pe cine să credem?
– Am şi aici un răspuns. Cafeaua conţine cofeină, care este un stimulator şi cardiac, şi nervos. Dacă nu ai ulcer stomacal sau hipertensiune necontrolată, nu e nicio problemă. Altminteri, consumul de cafea e periculos. Desigur, nu e bine să abuzăm de consumul de cafea. Eu nu recomand mai mult de trei ceşcuţe de cafea pe zi.

– În ce mod stresul ne afectează inima?
– Persoanele cu caractere diferite reacţionează diferit în anumite situaţii. Evident că cei care sunt mai tot timpul stresaţi au mai multă adrenalină ce se secretă în sânge. Iar adrenalina este un cardiostimulator. Respectiv, persoana are şanse mai mari de a face crize hipertensive. Trebuie să gândim pozitiv şi atunci toate vor fi bine.

– Pot fi considerate maladiile cardiovasculare, „boala” oamenilor săraci şi permanent stresaţi?
– Nu putem trata această situaţie obiectiv. Dacă vorbim despre cei săraci, nu putem admite că ei îşi permit să mănânce gras şi „bun”, aşa cum obişnuieşte să spună moldoveanul. Totodată, ei sunt mai puţin instruiţi în problema factorilor de risc. Cei bogaţi sunt instruiţi mai bine, dar şi bugetul personal le permite, deopotrivă, să mănânce nechibzuit ori să-şi poarte de grijă şi să aleagă un produs sănătos.

– De ce totuşi – deşi se cunoaşte geneza problemei, factorii declanşatori etc. – bolile cardiovasculare sunt în topul deceselor? Ce nu merge bine?
– Ţările europene desfăşoară campanii de informare agresive, aş spune, împotriva factorilor de risc ce provoacă bolile cardiovasculare. Experienţa altor state arată că rezultatele apar în timp îndelungat, chiar şi după 20 de ani de „luptă”. Noi însă nu avem atât de multe posibilităţi financiare în acest sens. Recent, am participat la Colegiul Ministerului Sănătăţii, unde a fost prezentat Programul naţional de combatere a bolilor cardiovasculare pentru anii 2012-2020. Suma necesară pentru implementarea lui însă depăşeşte bugetul ministerului pentru un an întreg…

– Bolnavi, dar cu bani puţini… Cum să ne descurcăm atunci?
– Am o zicală preferată chiar din timpul studenţiei şi v-o împărtăşesc şi vouă – „un gram de profilaxie este egal cu o tonă de medicamente”. Vă doresc sănătate! 

La ce renunţă medicii

În familia noastră există un cult al mâncării, dar în sensul bun al acestui cuvânt. Am noroc că am numai fete în casă (râde). Astfel, cu puteri comune, nu mai consumăm de mulţi ani untul de vacă. La fel, de mulţi ani nu mai avem în frigider salamuri, de niciun fel. Am renunţat la maioneză, nici carne de porc nu consumăm, poate doar o dată în an, de Crăciun. Preferăm pâinea neagră, peştele, carnea de pui şi desigur multe fructe şi legume.

Între roşii autohtone murate şi cele genetic modificate

Şi în mediul doctorilor există polemici vizavi de produsele modificate genetic. Personal, consider că acestea nu sunt bune pentru organismul uman. Dacă vorbim despre roşii – care-mi plac foarte mult, apropo – pot să spun cu certitudine că iarna sunt mai bune cele conservate, aşa cum obişnuiesc să facă gospodinele noastre, decât cele care se vând în magazine şi care se văd cu ochiul liber că sunt artificiale, împachetate şi tratate cu diferite chimicale.