Sincer, mă sufoc când îi aud de pe ecranele azurii. Dar, în calitate de jurnalistă, meseria mă obligă să-i ascult ca o tâmpită. Cică, soluția de a ieși din mocirla în care ne stingem de câteva decenii ar fi schimbarea clasei politice. Analizând însă situația din țara noastră, schema, după care se operează, e evidentă. Dacă politicienii noștri se vor schimba, iar sistemul va rămâne același, tot cei vechi ne vor conduce. Adică epavele noastre politice, printre care există mentalități putrezite și îmbibate de mucegai sovietic.
Dacă asta se numește „schimbare”, atunci toată vălmășeala cu privire la reforme s-a dus pe copcă. Faptul că moldovenii obțin funcții în stat, după cât de gros le este buzunarul, pentru ca apoi, în general, să și-l burdușească, a devenit deja tradiție națională. De aceea ordinea în R. Moldova se face de-a oaia, ca să fiu înțeleasă de tot electoratul.
Ieri mergeam spre facultate și mă împiedicam de teracota din trotuare, când am observat pe marginea șoselei un nene, boschetar la prima vedere, care ascundea niște lei sub o bucată de teracotă. Erau probabil banii lui de ciorap, care i-au rămas din ce a primit de la trecători. Da, într-adevăr a găsit un ascunziș perfect. Poate că și miliardul furat e ascuns sub teracota trotuarelor și de aia ele arată atât de stricate? m-am gândit. Nimănui nu i-ar trece prin cap să caute miliardul pe drumuri, sub niște pietre. Și atunci „liderii” noștri ar putea să se șteargă pe fund unii cu alții cât le va vrea mușchiul, învinuindu-se reciproc de jaful bancar ori exclamând, cu surâsuri sfidătoare, la TV: „Când s-a furat, eu nu eram la conducere!”. Atunci nici miliardul nu va fi găsit, nici drumurile nu vor fi reparate, pentru că una pe alta se completează foarte armonios, conform noii noastre tradiții naționale.
Nu-i pot înțelege pe oficialii Uniunii Europene. Să fi fost în locul lor, eu n-aș da nicio ceapă degerată statului nostru, condus de niște indivizi, care umblă cu cioara vopsită prin propria ogradă. Avem circa 50 de partide, de multiple culori, unele dintre care promovează ideologii, valori și planuri pompoase, dar, când e vorba de fapte concrete, toți spală putina. Ori se fac într-o ureche. Nu pot să cred că dintr-atâția „deștepți” nu se găsește unul, care să poată aduce R. Moldova la o stare mai bună. La parlamentarele din 2016, s-a zărit o lumină – Maia, la care am tras nădejde ca ursul la coadă, dar… ce folos? A câștigat Dodon care, alături de partenerii săi de guvernare, a îngropat-o pe Maia, cu o sută sau două de lei, prin barurile sătești, unde în campaniile electorale apar în vânzare voturi. Și acest comerț reprezintă un detaliu extrem de important în tradiția națională, despre care vorbim.
Fiecare popor are conducătorul pe care-l merită. Iar noi, o națiune cu caș la gură, nu știm cum să luptăm pentru binele nostru, în mod rațional. Am impresia că o să ne vină mintea la cap, când vor zbura porcii. Până atunci nu ne rămâne decât să batem apa-n piuă despre corupție și nedreptăți și să visăm la un trai european…
Timp de 27 de ani de independență, în țara noastră nu s-a schimbat nimic în folosul cetățenilor, în afară de tomberoanele din Grădina Publică „Ștefan cel Mare”. Timp de 27 de ani, am trăit cu frica de a ne apăra drepturile. Pentru că atunci când am ridicat fruntea, am fost opriți cu forța, intimidați, maltratați. Astăzi, chiar și cei care, în anii ’90, strigau din tot sufletul, pe Piața Marii Adunări Naționale, că vor independență și dreptate, nu mai cred în nimic.
S-au pierdut cu toții… Prin urmare, trăim într-un stat pierdut, în care oamenii se îmbracă în haine scumpe „de la Italia” și cumpără mâncare ieftină de la piață, unde trecătorii se uită ca la niște avioane la cei care vorbesc limba română corect și unde copiii sunt crescuți de bunei și vecini, în timp ce părinții lor muncesc la negru prin toată lumea.
Soluția? Eu, o simplă studentă din R. Moldova, respectând tradiția noastră națională, în care cred deja toți concetățenii mei, de la opincă până la vlădică, consider că, decât să ne holbăm ca vițeii la poarta nouă cum politicienii ne iau la vatra jocului, mai bine am șterge putina cu toții din țara aceasta pierdută.
