Dacă, însă, din cauza oboselii şi devitalizării unui trup firav, constatăm că zelul şi elanul nostru tind să scadă, trebuie să ne oprim imediat şi să nu ne mai rugăm, urmărind totuşi să ne concentrăm în mod sistematic şi binefăcător către alte căi sau modalităţi spirituale autentice.
Sistemul yoga este singurul care ne-a învăţat actul meditaţiei mentale asupra lui Dumnezeu, iar asta ne permite să aspirăm către Absolut rugându-ne lăuntric în duh şi în adevăr. Mulţi oameni stagnează totuşi în progresul lor spiritual, deoarece se opresc la stadiul de aspiraţie către Absolut numai prin rugăciune verbală.
Ni se întâmplă tuturor să vedem în jurul nostru oameni atât de preocupaţi de problemele exterioare, lumeşti, încât se simt neputincioşi, incapabili să pătrundă cu totul în ei înşişi. Asemenea suflete infirme sunt chiar speriate când cineva care le intuieşte slăbiciunea vine spre ele, plin de dragoste, urmărind să le ajute. Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este într-adevăr esenţială pentru cel care vrea să câştige lupta împotriva gândurilor rele. Rugăciunea îl va ajuta să înlăture treptat vălurile ignoranţei care-i acoperă înţelegerea. Iar la un moment dat îl va face capabil să se îndrepte cu uşurinţă către Dumnezeu şi să renunţe la calea perversă a gândurilor rătăcitoare care îl ţineau în contact cu infernul.
Pentru ca aspiraţia către Absolut sau rugăciunea noastră să fie profundă este necesar să conştientizăm un focar gigantic de iubire divină în regiunea inimii, să ne interiorizăm cât mai bine chiar acolo, în centrul fiinţei noastre, şi să începem să comunicăm cu Dumnezeu ca nişte copii plini de candoare.
Noi, oamenii, ne lăsăm adesea înşelaţi de revărsarea de cuvinte în cazul aspiraţiei către Absolut sau în rugăciuni. Mai degrabă să rostim însă doar cinci cuvinte, dar din adâncul inimii, decât cinci mii de vorbe pe care sufletul nostru şi mintea nu le savurează cu dragoste neţărmurită şi adâncă înţelegere.
Un mare talent este totdeauna un dar divin, un dar pe care îl merităm, dar nu ne ajută să aspirăm total către Absolut sau să ne rugăm mai intens. Acest talent îl primeşti adeseori doar pentru a conversa mai uşor cu oamenii, însă n-ai nevoie de el pentru a comunica plenar cu Dumnezeu. Pentru a aspira cu fervoare către Absolut sau pentru a te ruga nu-ţi trebuie nimic mai mult decât aspiraţie frenetică şi o mare energie.
Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea minţii nu e desăvârşită până când nu-ţi revelezi Sinele care te face să atingi scopul suprem tocmai cu ajutorul permanentei invocări a Divinului. Căci sufletul fără aspiraţie către Absolut sau rugăciune este ca omul complet paralizat – are mâini şi picioare, dar nu le poate controla. Lăsaţi-vă spiritul să alerge liber şi veţi găsi calea spre meditaţie asupra Divinului.
Timpul Suplimentul Femeia
