– Cu doar câteva zile înainte de a fi ales preşedinte al PE, spuneaţi că cea mai importantă provocare a preşedinţiei dvs. ar fi apropierea instituţiilor europene de cetăţenii europeni. Care credeţi că este antidotul pentru faptul că mulţi dintre cetăţenii europeni consideră întreg UE ca o adunătură de birocraţi?
– Una dintre priorităţile mele ca preşedinte este să fac dezbaterile din Parlament mai intense. De aceea am introdus acea oră în care preşedintele Comisiei Europene vine şi răspunde la chestiuni de interes major. Fiecare parlamentar european, care reprezintă cetăţeni europeni, îi poate pune domnului Barroso o întrebare. La sfârşitul fiecărei dezbateri avem acum procedura „faţă în faţă”, unde membrii PE îşi pot spune părerile pe subiectele zilei. După cum ştiţi, întâlnirile din comisii pot fi văzute acum pe internet în timp real. Am avut un succes imens cu audierile comisarilor propuşi. Acestea au fost urmărite în direct, pe internet, pe întreg continentul european. Cetăţenii trebuie să ştie cum se dezbate legislaţia europeană, cum sunt aduse amendamente şi cum se votează. Din acest punct de vedere, PE este total transparent. Pe lângă canalele de comunicare clasice, de curând am început să folosesc cele mai moderne reţele de socializare. Sunt deja pe Facebook şi Twitter şi invit pe toată lumea să mă urmărească acolo. Intenţionez să aduc tinerii mai aproape de UE, iar aceste canale de comunicare sunt foarte utile.
– În decembrie 2009, aţi vorbit despre necesitatea creării unei „Comunităţi Energetice Europene”, după modelul „Comunităţii Oţelului şi Cărbunelui”. Din nefericire, multe state europene semnează contracte bilaterale cu Rusia, ce ameninţă abilitatea UE de a negocia. Nu credeţi că deja este prea târziu?
– Va fi prea târziu dacă nu începem să construim acum. Dependenţa energetică europeană continuă să crească – va atinge 67% în 2030, de la 14% în prezent. În 20 de ani vom importa 95% din petrolul şi 84% din gazele naturale pe care le vom consuma. Este clar că, orice s-ar întâmpla, va trebui să continuăm să diversificăm sursele de energie. Am argumentat întotdeauna în favoarea „metodei Comunităţii”. Cred că energia este exemplul clar unde o strategie europeană şi o soluţie comună europeană au cu adevărat sens. Trebuie să avem încredere că solidaritatea va exista nu doar când lucrurile merg bine, dar şi în situaţii de criză. Pentru început, am putea crea un grup ce cumpără gaze naturale şi petrol. Acesta va vorbi cu o voce comună lumii exterioare. Statele care sunt membre vor putea negocia în comun contractele de aprovizionare şi vor avea parte de suficient petrol sau gaze naturale. Acest consorţiu va începe să construiască o infrastructură de transport, dar şi una necesară stocării hidrocarburilor. Apoi, ar trebui să încurajăm integrarea regională în rândul statelor membre, pentru a crea reţele de energie inter-conectate.
– Care ar trebui să fie rolul Parteneriatului Estic, în contextul noilor guverne de la Kiev şi Chişinău?
– În primul rând, rolul lui nu este determinat de alegerile din nicio ţară. Bineînţeles, suntem mulţumiţi pentru că liderii ambelor state arată deschidere către proiectele europene. De curând m-am întâlnit cu dnii Ghimpu şi Filat, am mers la Kiev, la inaugurarea preşedintelui Ianukovici. Dezvoltarea Parteneriatului Estic va fi unul dintre principalele obiective de politică externă. Criza din Caucazul de Sud şi disputele pe tema gazului dintre Rusia şi Ucraina au servit ca un semnal de alarmă pentru UE. Aceste evenimente demonstrează necesitatea ca UE să fie mai prezentă în vecinătatea sa estică. Lansarea acestui instrument la începutul acestui an a marcat o schimbare semnificativă a calităţii şi ambiţiilor UE în relaţia cu state precum Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova şi Ucraina. Scopul este acela de a crea un nivel fără precedent de integrare economică şi de asociere politică. Parteneriatul îşi doreşte nu doar să îmbunătăţească relaţiile bilaterale dar şi cooperarea în regiune, în anumite domenii-cheie, precum securitatea energetică.
