Sergentul Papusa a avut un vis urat. Se facea ca era la morga si dadea mana cu mortii. Se infatisa fiecarui trup neinsufletit si se prezenta: „Sergent Papusa!”. Apoi il batea usor pe umar, zicand: „Las-ca o sa fibi bine. Va trece ea, criza asta mondiala”. Dar cand a ajuns la ultimul, acela s-a ridicat pe sezute si a intins mainile spre Papusa. Bravul sergent a scos un tipat si… s-a trezit.
– Ce-i cu tine?, l-a ghiontit sotia.
– Am avut un cosmar, zise Papusa, frecandu-si tamplele…
– Ce fel de cosmar? Cu lucrul ista al tau nu mai iesi din cosmaruri, se vaicara ea. Ce-ai mai visat acolo?
– Eram la morga.
– Puschea pe limba!, exclama soata speriata.
– Da, si dadeam mana cu mortii. Iar unul s-a sculat si a vrut sa ma gatuie. Ce-o fi insemnand asta? intreba sergentul.
– Nu-i a bine, zise sotia. Trebuie sa te duc la o baba.
– Care baba, proasto? Eu is sergent Papusa, aparatorul ordinii publice, Parlamentului si Presedintiei. Eu am un singur om care mi-i tata si bunel. Dar tu – baba. Ptiu! Fa-mi un ceai tare, ca ma duc la lucru si, posibil, voi avea misiuni grele. Nu vezi ce timpuri au venit!
In drum spre serviciu, sergentului Papusa nu-i iesea din cap visul cela. „Oare ce mi-o fi dat sa mi se intample?”, se gandea el.
Acolo l-a chemat de urgenta seful. Bravului sergent i se inmuiasera picioarele. Si nu degeaba. De cum a intrat in cabinet, mai-marele i-a spus:
– Papusa, ai fost vreodata la cimitir?
Papusa s-a inalbit la fata.
– Raspunde, boule: ai fost vreodata la cimitir?
– Da, baigui sergentul. Am fost o data in patrula.
– Apoi sa stii ca ai o misiune speciala. Iei un politist si te duci la cimitir.
– P-p-pentru ce?
Superiorul i-a intins niste hartii:
– Uite, astea-s liste electorale. Din mare intamplare, in ele au nimerit oameni din cimitir.
– Lucratori?!, a intrebat Papusa.
– Morti, boule! a strigat mai-marele. Din intamplare. Morti, dar multi. Te duci acolo, citesti ce-i scris pe cruce, confrunti cu lista. Daca numele scris pe cruce coincide cu cel inclus in lista, il stergi.
– De pe cruce?
– Din lista, tolomacule! Ai inteles?
– Inteles, dom’ majur!
Papusa a luat un politist si a plecat spre cimitir. Pe drum, iarasi l-au napadit gandurile. „Na! Visul se implineste. Ma duc sa dau mana cu mortii. Br-r-r!” , a tresaltat el. La cimitir, o luara de la o margine. Dintai Papusa isi instrui politistul.
– Vasazica asa: eu sunt cu listele, tu esti cu crucile. Citesti ce-i scris pe fiecare cruce si-mi dictezi mie. Iar mai departe stiu eu ce sa fac. Ai inteles?
– Intocmai.
– Inainte.
Porni un pomelnic lung. Politistul citea numele, sergentul rasfoia listele cu tocul in mana. Deodata, politistul exclama:
– Dom’ sergent, aici lipseste ceva! Ii scris „Bronat”, dar ori ca-i Ion Bronat, ori ca-i Vasile Bronat – habar n-am.
– Fleacuri. El nici in liste nu-i.
– Iata si frate-sau! a exclamat politistul.
Papusa se insenina la fata.
– Asta-i cu totul altceva, boule! „Bronat” inseamna ca mortul nu-i aici. Mortul inca paseste pe pamant.
– Cum asa? se uimi politistul.
– Pentru ca-i viu, boule! Mormantul e bronat pentru unul viu.
– A-a-a. Domnule sergent, da de ce ma faceti bou? l-a intrebat acela.
– Pentru ca asa trebuie. Pe mine superiorul intotdeauna ma numeste bou, si nu zic nimic. Iar eu, sergent Papusa, cui sa-i zic bou? Clar lucru ca numai tie. Iata, o sa cresti si tu in grad si o sa ai dreptul sa-i faci boi pe subalterni. Ai inteles?
– Intocmai!
– Mergem mai departe.
Seara tarziu, misiunea a fost indeplinita. Bucuros, nevoie mare, Papusa s-a infatisat superiorului.
– Iata listele, zise el. Pe cei morti i-am sters, viii au ramas sa voteze mai departe.
– Ia sa vad. O-ho, pe cati i-ai sters! Nu-s prea multi?
– Ce-am vazut, aceea am scris. Dar am o idee, dom’ majur. Acolo, am vazut locuri unde era scris „Bronat”.
– Ei si ce? s-a mirat mai-marele.
– Foarte simplu. De ce sa nu scriem si noi in liste in dreptul celor morti – „Bronat pentru alegerile urmatoare”.
– Sa stii ca esti bravo… Le voi spune subalternilor, a zis cel mai mare si l-a batut pe umar.
Sergentul a venit acasa cu zambetul pe fata.
– De unde vii atat de bucuros? l-a intrebat sotia.
– De la morti, a raspuns Papusa si s-a culcat sub pat, ca sa nu viseze.
