Lecție de credință

Iisus laudă marea credință a acestui sutaș, dar nu spune: fie precum voiești, nici: îți vindec chiar acum sluga. Ci îi dă un răspuns pe care ar trebui să îl avem permanent în sufletele noastre: „Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela" (versetul 13). Și, să luăm aminte, nu e singurul loc în care Iisus Hristos le spune oamenilor „fie ție după credința ta”.

Cred că noi, în rugăciunile noastre, uităm tocmai acest lucru. Uităm de credință. Ne rugăm din disperare, apoi stăm cu sufletul la gură să vedem dacă Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunea. Totuși, nu de puține ori, ca la tatăl fiului lunatic (Marcu, 9; 24), Dumnezeu se milostivește și ne ajută, chiar dacă rugăciunea noastră e departe de cea a sutașului.

Să avem parte de ajutorul Lui pe măsura credinței noastre e tocmai lucrul ce ne scapă din vedere. De multe ori nici în promisiunile lui Iisus nu știm cum și cât să credem. Vedem de multe ori credincioși cuprinși de îndoială. Nu degeaba Iisus ne spunea că o credință cât un bob de muștar poate muta munții. Pentru că în rugămintea sutașului cheia de lectură e tocmai credința.

Dacă ne va spune și nouă Iisus că pe toate în viață pe care I le cerem le vom avea după cum credem, e vai de noi. Avem noi credința sutașului? Putem noi spune: „Doamne, iată, acesta e necazul meu, Ți l-am spus Ție și știu că e destul, că Tu vei face acest lucru!”. Nu, noi nu facem așa. Noi fugim prin vecini și întrebăm în ce sat e preotul cel mai grozav, în care mănăstire, unde e un făcător de minuni. Și alergăm spre ei de parcă ei ar putea face minuni prin forțe proprii, de parcă nu tot Iisus Hristos e cel care lucrează prin preoții respectivi.

Am văzut oameni bolnavi, oameni în nevoi, care nu se mulțumesc cu biserica din parohia lor. Consideră că preotul lor e nevrednic. De parcă preotul ar face minunea și nu Dumnezeu ar lucra prin preot. Și atunci aleargă peste tot, un preot îi spune ceva, unul altceva, iar el aleargă mai departe și caută ajutorul pe care, prin credință, l-ar primi de la Dumnezeu în satul lui, în biserica lui. Vedem astfel că avem speranță prin Iisus, dar că avem o credință slabă și neputincioasă. Să ne ajute Dumnezeu să creștem în credință și nu pentru a cere împlinirea voilor noastre, ci pentru a putea accepta, chiar și în boală sau necazuri, voia lui Dumnezeu cu noi.