Editorial

Lecturi cu folos

Redau aici un psalm foarte scurt. Probabil îl știți, dar oare îl citim cum trebuie? Iată ce ni se spune: „Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău? Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa, cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său. Defăimat să fie înaintea Lui cel ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă, argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac”. (Psalmul 14, în Biblia altor confesiuni: 15).

În aceste scurte versete e un portret al omului drept. Vedem cine se va sălășlui în muntele sfânt (în rai). Sunt zece calități, dintre care unele sunt expuse prin negație: nu face așa, celelalte prin afirmații: așa face.

Să le luăm în ordine: cel ce umblă fără prihană – adică nu păcătuiește; face dreptate semenilor săi, iubește adevărul; nu viclenește (viclenia e modul în care prin cuvinte alese poți influența sau manipula un om pentru interesele tale); nu face rău oamenilor de lângă el (nu îi fură, minte, amăgește); n-a rostit ocară – prin ocară înțelegem atât bârfa cât și defăimarea, injuriile, cearta. După ce ni se spune despre păcatele și trăsăturile unui om păcătos, ni se pun în vedere câteva virtuți: teama de Dumnezeu; respectarea jurămintelor către aproapele nostru (inclusiv cele din biserică prin preoție sau cununie). Psalmul se sfârșește cu o nouă atenționare asupra faptelor urâte de Dumnezeu pe care dreptul nu le face: nu dă bani cu camătă și nu ia daruri împotriva celor nevinovați.

loading...

Aici, la ultimul punct, cei mai vizați sunt funcționarii publici. De la un profesor care pentru mită dă unui elev slab o notă mai bună decât elevului silitor, până la primari, judecători, avocați – care, în schimbul banilor și mitelor, iau de la săraci să dea la bogați.

Din orice rugăciune, din orice lectură, învățăm câte ceva. Să citim cu atenție, să le luăm pe rând și să ne recunoaștem nouă înșine: asta am făcut, asta nu. Iar de aici înainte să încercăm să ne îndreptăm. Să folosim postul ca să ne analizăm cu atenție comportamentul. Să recunoaștem unde greșim, să ne spovedim, cu promisiunea că ne vom îndrepta.

Mai ales că în acest psalm nu e vorba despre păcatele din slăbiciune, care – poate – ne pot justifica firea slabă (cum sunt lăcomia și lenea), ci de păcate ale răutății, ce țin mai mult de minte decât de slăbiciunea poftei și a inimii.

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.