– Suntem vechi ca existenţă, dar în gândire suntem noi, puşi mereu pe inovare. Biblioteca a fost deschisă la 19 octombrie 1877 de primarul Karol Şmidt. El personal a mers la Viena, a selectat mobila. La deschidere au venit sute de oameni, iar bibliotecarul nu reuşea să-i înscrie… Avem un trecut frumos, la fel ne-am dori să fie şi viitorul, chiar dacă unii mai zic că bibliotecile nu vor supravieţui, iar cartea va dispărea. Eu cred în ceea ce afirmă Umberto Eco, şi anume: „…cartea este ca roata, lingura, dalta…”, oricât s-ar moderniza, slujesc scopului pentru care au fost inventate.
– Dacă aţi amintit de această carte, Umberto Eco le dă o replică scepticilor chiar prin denumirea ei: „Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi”!
– Orice instituţie culturală care a depăşit un secol de existenţă este o zidire. În calitate de conducător, nu am dărâmat această zidire, dar am adăugat pietre, consolidându-i fundamentul și am depus suflet, asigurându-i vitalitate, transformând-o într-un templu al timpului unde cartea se simte bine, se actualizează prin lecturi.
– Din 1990, de când aţi fost aleasă director, aţi adus foarte multă carte românească la Chişinău. Cât v-a costat acest efort, cum aţi găsit cărţile şi, mai ales, cum aţi găsit oamenii care v-au ajutat? A fost doar un act de cultură sau şi de curaj?
– În acei ani, nu mă gândeam că fac un efort, sau un act de curaj. Noi trebuia să răspundem cererii de informare în limba română a oricărui cetățean, iar cartea românească era lipsă. Nu am intrat în panică, după trecerea la alfabetul latin, am căutat o soluţie. Am găsit-o la Moscova, la Biblioteca de Limbi Străine „M. I. Rudomino”, cu care colaboram. Ei tocmai epurau fondurile de carte română şi am beneficiat de acest lucru pentru a aduce acele mii de volume la Chişinău. Apoi, am stabilit legături cu foarte multe biblioteci judeţene. Lucrurile s-au pornit, cărţile româneşti au început să sosească. În 1991 am deschis prima bibliotecă de carte românească „Transilvania”, în 1992 – Biblioteca „O. Ghibu”. Astăzi, avem nouă biblioteci ctitorite de biblioteci județene din România, care contribuie enorm la completarea colecțiilor. Până în prezent am ajuns la aproape 700.000 de cărţi din Ţară ca donații. În 1989, în biblioteca municipală aveam doar opt procente (cu alfabet chirilic) – astăzi am ajuns la 75% de carte românească. Anual, cumpărăm cărţi cam în valoare de trei milioane de lei, pe care ni-i alocă bugetul municipal și, cam de aceeași valoare, primim cărţi din donaţii.
– Ca bibliotecă municipală, cum colaboraţi cu puterea locală?
– Prin Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”, conducerea chișinăuiană asigură accesul cetățenilor la informație, instruire, socializare. BM este cel mai ieftin şi singurul partener în valorificarea istoriei Chișinăului. Adunăm tot ce se scrie despre Chişinău și, o dată la cinci ani, edităm câte un volum „Bibliografia Municipiului Chișinău”. La aniversarea Chişinăului (575 ani) am venit cu antologia „Chișinăul în literatură”, în acest an venim cu „Chişinăul în pictură”, urmează volumul „Chişinăul muzical”. Aceste lucrări demonstrează că chişinăuienilor le pasă de oraşul nostru – scriitorii, poeţii, pictorii, muzicienii au cântat, au pictat şi au descris în operele lor Chişinăul.
Foto: Ramin Mazur
– Care este grija statului faţă de biblioteci şi bibliotecari, cum o resimţiţi dumneavoastră?
– Nu simt grija statului în niciun fel. În calitatea mea şi de preşedinte al Comisiei pentru biblioteci publice a Asociaţiei Bibliotecarilor, pot afirma în cunoştinţă de cauză că în bibliotecile din spaţiul rural există foarte puţine exemplare de cărţi în limba română. Este o catastrofă, dar nimeni din cei care ne conduc nu se gândeşte la aceasta. De fapt, lipsa cărţilor de limbă română din biblioteci echivalează cu cenzura. Se caută motive peste motive: că nu avem bani, că suntem în criză. Oare chiar guvernanţilor noştri nu le pasă cine îi alege – nişte ignoranţi sau nişte oameni inteligenţi? Mai rău e că percepţia unor conducători, precum că biblioteca este un lux pentru stat, a devenit un stereotip şi este transmis din generaţie în generaţie altor politicieni. Ca membru al Asociaţiei Bibliotecarilor, am protestat, am luat atitudine, am sensibilizat, dar degeaba… Este o ruşine pentru o țară faptul că, din cele 1385 de biblioteci, astăzi nici măcar 200 nu au calculatoare. Poți avea, cu așa dotare, ambiții europene?
– Ce îi poate oferi astăzi cetăţeanului biblioteca pe care o conduceţi?
– Suntem tipul de instituţie care face multă „gălăgie” prin activităţi cu publicul, prin activităţi ştiinţifice, de valorificare a trecutului istoric, literar, cultural. În 2011, de exemplu, au avut loc 8000 de evenimente de animaţie culturală şi educaţională. În cele 30 de filiale ale noastre în fiecare zi se produce ceva – întâlniri cu scriitorii, lansări de carte, vernisaje, campanii de lectură. Avem concursuri pentru copii, cercuri de interese, teatru, bebetecă. BM este locul unde chișinăuianul poate găsi informaţia de care are nevoie, poate învăţa, naviga, explora şi exploata ceea ce noi am construit pentru el – resurse, conținut, activități, servicii etc. Sunt scriitori care vin la bibliotecă şi-şi scriu cărţile. Zilnic, înainte de deschidere, deja stau la rând să ocupe un loc la calculatoare. Oferim gratuit Internet şi Wi-Fi celor care vin cu laptopurile personale.
– Aţi adunat la bibliotecă nu doar foarte multe cărţi bune, ci şi oameni de calitate. Cum aţi reuşit?
– Avem cadre foarte bune, adevăraţi profesioniști! Îi apreciez şi îi iubesc pentru ideile lor, pentru creativitatea și pasiunea cu care muncesc. De fapt, să ştiţi că oamenii se menţin în acele colective, unde sunt apreciaţi. Personal, mai am şi o altă posibilitate de a recruta specialiști de valoare: fiind şi conferenţiar la Catedra de „Biblioteconomie şi asistenţă informaţională” a USM, îi atrag la noi pe cei mai buni studenți, îi angajez cu program parţial, ca apoi să modelez din ei profesionişti.
– Puteţi să ne descrieţi o zi din viaţa dumneavoastră?
– În orarul meu nicio zi nu se aseamănă cu alta. Luni – ziua urgenţelor, a adevărului (feedback-ul săptămânii, ce a mers şi ce nu în săptămâna trecută); marţi – ziua ideilor, propunerilor, proiectelor, problemelor de carieră; miercuri – ziua cercetării (teme, abordări, mersul lucrurilor etc.); a întâlnirilor cu partenerii – scriitori, editori, profesori, reprezentanţi ai societăţii civile etc. Tot miercuri, discutăm despre revista noastră, „BiblioPolis”. Joi, de la ora opt, începe ziua nemulţumirilor. Deci, dacă aveţi o nemulţumire, eu luni nu-mi stric ziua. Dacă e joi, înseamnă că liniştesc pe cineva, rezolv o problemă personală sau de carieră. Iar vineri este ziua liberă a lucrurilor. Caut să acopăr problemele unei reţele foarte complexe şi diverse, în care activează peste 300 de colaboratori.
– Casa şi familia intră şi ele în orarul dumneavoastră zilnic?!
– Acasă mă odihnesc de bibliotecă. Acum, că am rămas singuri cu soțul, casa e un cămin liniștit pentru noi. Cele două fiice ale noastre au făcut studii bune peste hotare şi, deocamdată, muncesc în străinătate. Le cam ducem dorul…
– Vă place să gătiţi? Ce hobbyuri aveţi?
– Bucătăria este unul din hobbyurile mele, pe lângă design, hand made. Mama ţesea, inclusiv covoare, broda, cosea. Cred că în ADN-ul meu există ceva de la ea. Iar în bucătărie îmi place să improvizez…
– Daţi-ne şi o reţetă culinară, improvizată de dumneavoastră…
– Îmi plac foarte tare vinetele. Încerc să le prepar în diverse feluri. Chiar ieri am pregătit unul: se taie vânata în cuburi a câte doi centimetri, se opăreşte în apă cu multă sare, se lasă să se scurgă și să se răcească. Se pregăteşte un mujdei din usturoi şi ulei de măsline, se amestecă vânăta cu mujdeiul, se pune sub o presă şi se serveşte rece toată săptămâna. Nimic prăjit, adică sănătos și foarte gustos.
– Aveţi harul oratoric, talentul de a aduna oamenii în jurul dumneavoastră. De aceea nu pot să nu vă întreb la finele acestui interviu: nu aţi fost peţită de niciun partid, să faceţi politică?!
– Mi s-a propus, dar m-am gândit că biblioteca în societatea noastră este singura instituţie democratică. Nu voiam să trădez această filozofie. Sunt un om care ia prea aproape de inimă tot ce se întâmplă în jur, reacţionez prompt. Cred că aş fi un personaj foarte incomod pentru un partid, mai ales cu sarcasmul care mă caracterizează…
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
