Localnicii, ştiind că infractorii sunt la libertate, nu mai au tihnă. Noaptea îşi zăvorăsc porţile şi ies afară de fiecare dată când aud câinii lătrând. Tragedia s-a produs în luna martie. Într-o singură noapte, persoane, deocamdată neidentificate, s-au dus la stâna lui Ion Vameş şi au străpuns cu obiecte ascuţite inimile bietelor animale.
Ion Vameş ne-a spus că merge des la poliţie ca să întrebe dacă au apărut unele noutăţi. Dar nu află nimic nou, iar poliţiştii îi răspund de fiecare dată: „Căutăm”. Într-o zi, un angajat al comisariatului de poliţie i-a replicat: „Ce vrei, omule? Noi trebuia să-ţi păzim oile?”. Cu două săptămâni în urmă, a fost în audienţă la comisarul Călăraşiului, dar nici acesta nu i-a dat vreo speranţă.
Ludmila Harea, ofiţer de urmărire penală la Comisariatul de poliţie Călăraşi, ne-a declarat că încă nu poate să ne ofere prea multă informaţie, făcând trimitere la taina anchetei. Ofiţerul susţine că sunt suspectate câteva persoane, dar, deocamdată, nu există probe suficiente ca cineva să fie reţinut. Omenii legii menţionează că-i vorba de un caz dificil, mai ales că în acea dimineaţă a nins şi toate urmele au dispărut. „Vom continua cercetările până când vom găsi infractorii, ca aceştia să fie traşi la răspundere în conformitate cu prevederile legii în vigoare”, a declarat Ludmila Harea.
Oierul Ion Vameş zice că el bănuieşte cine i-ar fi făcut un rău atât de mare, a explicat şi poliţiei presupunerile sale, dar nu ştie dacă această persoană e considerată suspectă sau, cel puţin, a fost interogată. El ne-a spus că, într-o zi, i-a telefonat un bărbat care i-a spus numele infractorilor, dar nu e sigur că acesta e adevărul.
Încetul cu încetul, familia Vameş încearcă să-şi refacă turma de oi. „Trebuie cumva să trăim…”, se tânguie, resemnat, oierul. Nu e pentru prima dată când o iau de la capăt. Când erau mai tineri, ei locuiau într-un oraş din Transnistria. Au fugit de acolo în timpul conflictului armat de pe Nistru. Şi-au construit o altă casă la Dereneu, satul de baştină. Acum câţiva ani, au cumpărat mai multe oi împreună cu feciorul lor mai mare, proaspăt căsătorit. Aşa îşi întreţineau familiile. Ca să poată aduna turma de oi, au lucrat ani de-a rândul. Au început cu câteva ovine, apoi le-au înmulţit. Au mai vândut porci, vaci şi au hotărât să se dedice doar oieritului.
Acum, turma de oi este mult mai mică. Iar stăpânul nu le scapă din ochi nici pentru o clipă. „Atâta timp cât criminalul e la libertate, cine ştie ce se poate întâmpla?”, ne-a spus oierul.
