Marca înregistrată Nicolae Sulac

Nu prea m-a interesat subiectul, spălatul rufelor celebre în public nu-mi trezeşte niciun interes. Am rămas perplex însă aflând altceva – că Doiniţa Sulac a patentat numele tatălui său, adică l-a transformat într-o marcă comercială. Pe de o parte, tradiţia înregistrării drepturilor de autor ale artistului pe numele urmaşilor săi este una cât se poate de bine primită în Occident. Ar fi normal ca şi la noi artiştii şi urmaşii lor să fie răscumpăraţi de câte ori creaţia acestora este folosită. Problema este că în R. Moldova, şi în mai toată Europa de Est, noţiuni precum „drepturi de autor” şi „piraterie” nu prea sunt luate în serios. Toată lumea preferă să descarce muzica şi filmele de pe net. Ce să mai vorbim, cu puţin timp în urmă unele canale TV autohtone îşi permiteau să ruleze filme piratate înainte de premiera oficială a acestora.

În astfel de condiţii, ne întrebăm ce are de gând Doina Sulac să facă cu numele tatălui său? Să-i păstreze memoria şi să-i facă muzica îndrăgită în toată ţara? Sau să-l transforme într-o marcă comercială şi să înceapă interminabilele procese de judecată cu toţi cei care interpretează sau descarcă de pe internet muzica lui Nicolae Sulac? În momentul în care vom avea o industrie muzicală sănătoasă, sunt sigur că vom fi cu toţii de acord să cumpărăm muzica lui Nicolae Sulac, nu s-o descărcăm ilegal. Până atunci însă am vrea ca Doina să găsească un compromis cu artiştii care încă iubesc muzica marelui Nicolae Sulac. Au rămas puţini, restul s-au convertit la play-back în chiloţei şi muzică de chef. Ce să mai vorbim, dacă idolii tinerilor noştri compozitori şi interpreţi sunt arătări de genul lui Valera Meladze şi Britney Spears, asta în cele mai bune cazuri.
Sperăm că Nicolae Sulac nu va fi transformat într-un kitsch pornografic de genul celui care persistă în estrada autohtonă. Ar fi bine dacă Doina ar promova creaţia lui Nicolae Sulac printre artiştii tineri, care deseori sunt pierduţi în valurile trecătoare de muzică la modă. Eu aş plăti interpreţii noştri ca aceştia să cânte materialul lui Sulac. Pentru că prefer o muzică autentică tonelor de gunoi auditiv pe care le lansează vedetele noastre an de an. Majoritatea steluţelor moldave, în goana după succes, l-au cam uitat pe Sulac şi interpretează compoziţii de doi bani. Cine are nevoie de piese compuse de diletanţi cu conservator? Diletanţi care pierd cel mai important element al compunerii unei piese – sufletul. Aşa că prefer să aud de o mie de ori o piesă veche de interpretul Nicolae Sulac, decât o mie de piese noi cântate de branduri în chiloţei şi mărci înregistrate în costume şic.