Memoriu privind Proiectul de Țară: Reîntregirea României – securitate și pace în Estul Europei

Preambul

Partea de Est a României (Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța) a fost ruptă din cadrul statului unitar român la 28 iunie 1940, în urma cârdășiei dintre Stalin și Hitler (Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939). Au trecut peste opt decenii, dar România nu a reușit să-și recupereze pământurile răpite abuziv de Rusia sovietică, deși după prăbușirea URSS și a lagărului socialist au apărut posibilități reale de a repara marea nedreptate comisă împotriva unității poporului român și a integrității sale teritoriale, eventual, urmându-se modelul german din anul 1989, privind reîntregirea țării.

În Basarabia ocupată, scopul final al Mișcării de Renaștere și Eliberare Națională (1985-1993) a fost desprinderea de la imperiu, reunificarea poporului român de pe ambele maluri ale Prutului și Reîntregirea României.

Timp de peste trei decenii s-a evitat sau nu s-a dorit apariția unor studii obiective, care să identifice cauzele adevărate ale eșecului de a reîntregi România, însă puținii experți onești consideră că politicile și planurile imperiale, manevrele hibride și militare ale Rusiei, lipsa voinței clasei politice românești și absența unei viziuni strategice a statului român de reunificare a schimbat treptat orientarea R.Moldova de la spiritul Declarației de Independență și liniile ei directoare de Reîntregire a Țării, spre alte obiective ca aderarea la CSI (Comunitatea Statelor Independente), pendularea între Est-Vest, iar mai recent, dezvoltarea statului moldovenesc în baza națiunii civice și integrarea lui în spațiul Uniunii Europene. Proiectele de „țară” derulate timp de trei decenii au ruinat și depopulat R.Moldova, iar statul a devenit un instrument de îmbogățire al clanurilor corupte și mafiote, clanuri care reprezintă nucleul partidelor, osatura sistemului, puterea reală și garanția păstrării R.Moldova în arealul „lumii ruse”.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei declanșat la 24 februarie 2022, dar și planurile Moscovei de a înlătura prin tulburări sociale și „proteste” guvernarea actuală a R.Moldova schimbă radical paradigma geopolitică, situația din regiune și creează condiții noi, favorabile, consolidării securității europene, prin reîntregirea pașnică a României și a poporului român de pe ambele maluri ale Prutului, în conformitate cu Actul final de la Helsinki din 1 august 1975.   

1. R.Moldova: cadru general, experimente și evoluții

Înainte de 27 august 1991, când Parlamentul de la Chișinău a votat Declarația de Independență față de Rusia imperială, românii basarabeni obținuse singuri, în cadrul URSS, victorii impresionante: legiferarea limbii române și a alfabetului latin; consfințirea Tricolorului ca drapel național; „Deșteaptă-te române” ca imn de stat; Hotărârea oficială (18 martie 1991) a legislativului de a nu participa la referendumul pentru o nouă Uniune Sovietică; votarea Declarației de Suveranitate, prin care nicio lege impusă de Moscova nu intra în vigoare fără ratificarea legislativului de la Chișinău; demersul deputaților pentru reactivarea mitropoliei Basarabiei; reabilitarea toponimiei românești, schimbarea parțială a numelor și denumirilor rusificate; trecerea la ora României și la valuta națională (leu); reorganizarea învățământului sovietic în învățământ național și deschiderea liceelor româno-francez, româno-englez, româno-italian, româno-german.

Declarația de Independență (27 august 1991) recunoaște oficial adevărul despre drama Basarabiei, despre caracterul românesc al teritoriului de la Est de Prut și a faptului că moldovenii sunt parte integrantă a poporului român, vorbesc limba română și au dreptul legitim și natural să se reîntoarcă „ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE”. 

Într-o perioadă foarte scurtă de timp, Mișcarea de Eliberare Națională și Renaștere Românească din Basarabia, împreună cu Primul Parlament, au creat o stare de spirit și un curent popular favorabil reunificării (chiar dacă  partea îndoctrinată a populației încă nu susținea ruperea de URSS), iar „Podul de flori” din 6 mai 1990, care a adunat peste un milion de români de pe ambele maluri ale Prutului, arăta lumii întregi că poporul român vrea să se reîntregească.

 1.1   Planul Rusiei: separatism, război, înăbușirea Mișcării de Renaștere Românească și a proceselor de reîntregire a Țării

Anatolii Lukianov, preşedintele Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, l-a avertizat (1990) pe Președintele Mircea Snegur că tentativele de  desprindere a R.Moldova de Rusia vor însemna, cel puțin, dezmembrarea ei în trei entități separate (Tiraspol, Comrat, Chișinău) și lichidarea de facto a statului moldovenesc. Rapoartele secrete ale KGB-ului atenționau Kremlinul că Primul Parlament pregătește populația pentru Unirea cu România, iar pentru a opri procesele de lichidare a frontierei sovietice de pe Prut se cer intervenții dure, crearea și înarmarea de gărzi și detașamente „populare”, dizolvarea legislativului și alegeri anticipate.

Cert este că războiul declanșat de Federația Rusă împotriva R.Moldova în martie 1992 urmărea: 1.A curma procesele de apropiere și unire cu România; 2.A paraliza activitatea Parlamentului și a organiza alegeri anticipate; 3.A înăbuși Mișcarea de Renaștere Românească; 4.A readuce la putere vechea nomenclatură comunistă, sovietică-rusească loială Moscovei.

Planul KGB-ului, pe cele patru direcții de bază, a reușit, în mare măsură, ca urmare a războiului cu implicarea directă a armatei a 14-a. Armistițiul semnat de președinții Boris Elțin și Mircea Snegur la 21 iulie 1992 a însemnat în realitate capitulare forțată și transformarea deplină a puterii de la Chișinău într-o marionetă docilă a Moscovei pe două-trei decenii înainte. În octombrie 2001, președintele Dumei de Stat  Ghenadii Selezniov a declarat deschis:„Da, noi am declanșat războiul de la Nistru, din 1992, pentru ca Republica Moldova să nu se unească cu România.”

Războiul și alegerile anticipate au adus la putere oamenii Moscovei în frunte cu Petru Lucinschi. În anul 1994, ei au anulat Proiectul de Constituție elaborat de Primul Parlament în care se afirma din preambul că moldovenii sunt parte organică a poporului român, iar limba lor maternă este română și au votat o altă constituție, contrară Declarației de Independență și axată pe tezele și obiectivele moldovenismului antiromânesc.

Revenirea la Mitropolia Basarabiei, ca parte a patriarhiei române, a fost blocată la comanda Moscovei de către puterea de la Chișinău, care a susținut și încurajat doar „mitropolia” subordonată Rusiei.

1.    R.Moldova, poligon experimental al Kremlinului

Moscova s-a reîntors la practicile ei vechi de a face din R.Moldova un poligon experimental. În perioada 1994-2022 Kremlinul a testat aici câteva concepte și modele de bază pentru refacerea imperiului:                                                     1.Separatismul legiferat în enclave (Comrat);                                                     2.Crearea unui stat rusesc (Transnistria) în interiorul statului independent; 3.Neutralitatea băgată în constituție și paralizarea oricăror forme de apărare și securitate națională;                                                                                            4.Păstrarea statutului limbii ruse ca limbă de comunicare între cetățeni și grupurile etnice;

5.Conservarea coloanei a cincea în sosul imperial-șovin, fără drept de naturalizare și fără loialitate față de statul moldovenesc; Limba de instruire pentru grupurile etnice (ucraineni, găgăuzi, bulgari) a rămas limba rusă, nu cea maternă sau română;

6.Paralizarea activității Mitropoliei Basarabiei și susținerea „mitropoliei întregii Moldove subordonată patriarhiei ruse”, în realitate, o rețea propagandistică și de îndoctrinare a populației, coordonată de FSB;                                                                                                                                                                                           7.Confiscarea deplină a spațiului național informațional de centrele de propagandă și mass-media din Rusia;                                                                 8.Crearea partidelor pro-ruse, dezvoltarea rețelelor de spionaj rusesc în organele de forță și securitate, în mass-media și instituțiile de bază ale statului moldovenesc, plasarea în posturile-cheie, decizionale a demnitarilor controlați de Moscova;                                                                                                                            9. Penetrarea totală a corupției  în instituțiile statului și paralizarea unor domenii întregi ca justiția, procuratura, internele, securitatea, armata, economia, administrația, „societatea civilă”, mass-media etc;   10.Federalizarea (ori confederație) ca mijloc de fragmentare a teritoriului național și garanție că statul unitar a devenit total nefuncțional, iar „Rusia generoasă își face datoria și ia sub protecția sa țara prăbușită și populația sărăcită”.

În esență, toate guvernările instalate la Chișinău după dizolvarea Primului Parlament, până la căderea lui Dodon în decembrie 2021, au fost guvernări antiromânești și docile Moscovei. „Apropierea” R.Moldova de Europa și România era dozată și reglementată de patronii de la Moscova (prin subdiviziunea moldovenească de la Kremlin, din cadrul serviciilor secrete) pentru a înșela unioniștii, electoratul și donatorii financiari din UE, SUA și România.

1.3 Agenții serviciilor rusești de la Chișinău susținuți de „experții” din București

Pentru a evita orice interpretări tendențioase sau speculații gratuite, confirm că românii basarabeni nu confundă clasa politică de la București cu România, iar criticile lor vizează doar nepăsarea, miopia și lașitatea unor persoane concrete și instituții, care au adus prejudicii intereselor naționale, Țării și românimii de pretutindeni. Românii basarabeni au manifestat totdeauna o dragoste nemărginită față de poporul român și România, fie că se aflau în lagărele de exterminare din Siberia, în închisorile rusești sau în căutare de pâine în imensitatea imperiului. Indiferent de teroarea exercitată de Moscova, românii basarabeni și-au dorit și își doresc un singur lucru – să fie nu în afara, ci în interiorul României, rămânând Acasă, la vatra lor părintească.

O analiză nepărtinitoare ar demonstra că o contribuție aparte la diminuarea curentului românesc din Basarabia revine unor „experți” și politicieni din București, care au făcut paradă electorală din Idealul Reîntregirii Naționale, susținând indivizi și forțe antiromânești la Chișinău (a se cerceta cazul liderului Frontului Popular Iurie Roșca și a rețelei sale de „cârtițe ale lui Dughin, ideologul lui Putin”  extinse în tot spațiul românesc). Schimbarea paradigmei de Reîntregire în favoarea „unificării invizibile” și „pragmatismului” a adus în prim-plan „băieții șmecheri” de pe ambele maluri ale Prutului, care au persiflat „podurile de flori” și s-au specializat pe „facerea banilor” (de ex., în anii de „glorie” Năstase-Iliescu un pașaport românesc cu cetățenie redobândită se vindea cu două-trei mii de euro etc). Proiectele finanțate de București de zeci de milioane de euro, în majoritatea lor au mers netransparent spre instituțiile de stat și soluționarea problemelor curente, nu spre programe educative, de vindecare a mentalităților colective, de reconstrucție a identității românești a populației îndoctrinate fără întrerupere de propaganda de la Moscova. În ansamblu, relațiile ruso-moldo-române după anul 1992 reprezintă o ecuație cu foarte multe necunoscute, fără a se cunoaște, până la căderea președintelui I.Dodon, locația adevărată a centrului sau centrelor de comandă.  

Merită să se știe că după agresiunea de la Nistru din 1992 forțele românești organizate au fost penetrate de agentura străină și acaparate de Moscova prin liderul Frontului Iurie Roșca (de altfel, susținut de președinții Ion Iliescu și Emil Constantinescu),  iar după căderea dânsului în anul 2009, în prim-plan au apărut personaje slabe, fără viziune și abilități politice, care nu au avut capacitatea să unească și dezvolte Mișcarea unionistă. Asocierea și cooperarea unioniștilor parlamentari cu puterea oligarhică (2010-2018) a dezamăgit atât de mult electoratul românesc încât la alegerile din 2019 partidele românești au rămas în afara Parlamentului.

În rezumat: prezența serviciilor rusești în instituțiile de putere ale statului moldovenesc, lipsa unei strategii clare, timp de trei decenii, a statului român față de R.Moldova a creat mari confuzii și neînțelegeri  în tabăra de orientare românească, descurajând-o și fragmentând-o în diferite partide rivale. Revanșa nomenclaturii agro-comuniste din 27 februarie 1994, pendulările ridicole ale politicienilor moldoveni între Est și Vest, încercările slabe de a scăpa din îmbrățișările sufocante ale Rusiei, intențiile mafiei naționale de a obține o autonomie cât de cât în cadrul rețelei mafiotice imperiale, dirijată și protejată de serviciile secrete rusești în tot spațiul post-sovietic, au transformat R.Moldova într-o pradă ușoară, sărăcind-o și golind-o de forța de muncă (de la 4,5 milioane de locuitori în 1989, la 3,2 milioane la recensământul din 2014). Statul moldovenesc a deviat total de la conținutul, spiritul și prevederile Declarației de Independență și a dobândit caracteristicile unei gubernii tipice din Federația Rusă, fiind dirijat de servicii, oligarhi, mafie, clanuri banditești concrescute cu politicienii și partidele de la guvernare. La finele mandatului de președinte (24 decembrie 2020) a lui Igor Dodon, statul moldovenesc era o clonă rusească, o prelungire a Rusiei până la Prut, în care puterea de la Chișinău avea doar libertatea de a jefui în interes personal bugetul, sistemul bancar și economic, resursele, exportul și populația, iar miliardele adunate să le împartă cu patronii de la Moscova.    

1.  Plan de reîntregire eșalonată: sugestii și propuneri

Absența în continuare a unei viziuni și strategii clare a statului român față de teritoriile sale din stânga Prutului generează în societatea moldovenească speculații, confuzii și interpretări contribuind la dezorientarea și dezbinarea forțelor românești din R.Moldova.

Opțiunea guvernărilor neromânești și a „elitei” politice de la Chișinău rămâne constantă din 1994: construirea „statului moldovenesc”, contrar liniilor directoare trasate de Declarația de Independență. Divergențele în interiorul clasei politice sunt legate de calea și modelul de edificare a statului: Partidele rusofile au matricea rusească de construcție statală antiromânească –moldovenii nu sunt români, iar limba lor nu e româna, ci moldoveneasca, iar Partidele pro-europene îmbrățișează modelul UE și pun la temelia statului națiunea civică moldovenească, cea care propune „europenism fără românism”. Ambele tabere se feresc deschis sau camuflat de unioniștii români, pe care îi consideră sau îi etichetează dușmani sau demolatori ai „statalității moldovenești”. Europeniștii acceptă limba română, dar nu recunosc oficial că moldovenii sunt parte organică a poporului român, trecând cu vederea sau interpretând tendențios Unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918.

Narativul sau lozinca lansată de la București că „reunirea se va produce în cadrul Uniunii Europene” și mai mult derutează unioniștii basarabeni, creând confuzii, vrajbă și dezbinare în rândul lor. Nimeni dintre politicienii sau conducătorii români nu au explicat clar cum se va face „reunirea celor două state în cadrul UE”, mai ales că în R.Moldova deja s-a format o „elită” politică și administrativă, care vrea statul ei moldovenesc, dar întreținut din resurse externe și românești. Oamenii aceștia ignoră adevărul istoric, calcă în picioare principiile morale, sunt gata să trădeze interesul național al Românilor. Ei nu țin cont de adevăr, de absența resurselor umane și financiare, de incapacitatea totală de a asigura securitatea și bunăstarea cetățenilor, de a diminua sărăcia cumplită și depopularea catastrofală. La fel, „elita moldo-statalistă” nu ține cont că R.Moldova  are de făcut un drum istovitor, foarte lung, de 7-15 ani până, eventual, va intra în familia țărilor europene. Tot mai mulți unioniști basarabeni se conving că majoritatea politicienilor de la București, nepăsători față de poporul român și viitorul României,  mimează reunirea, îi poartă cu vorba, ademenindu-i în partidele lor în interese electorale. Teza falsă lansată de la Cotroceni în timpul președinției filo-rusului Ion Iliescu că reunirea e doar problema românilor din stânga Prutului, nu a tuturor românilor, rămâne dominantă timp de un sfert de veac, fără să fie înlocuită cu un proiect de Țară al românimii din întreaga lume.

2.1   Situația actuală

În urma alegerilor parlamentare anticipate din 11 iulie 2021 Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), identificat cu președintele Maia Sandu, câștigă 63 de mandate din 101 și devine singurul reprezentant legal al Puterii din R.Moldova, asumându-și  singur întreaga responsabilitate pentru Actul guvernării. Reformele radicale demarate pe palierele de bază (justiție, securitate, economie, stat de drept) se confruntă cu o rezistență acerbă a sistemului, dezvăluind un calcul superficial al reformatorilor și o viziune difuză, contaminată de multiple carențe și triumfalism. E prematur să facem pronosticuri pe marginea reformelor, dar ceea ce îngrijorează cu adevărat sunt tendințele din sondaje, care arată că PAS își pierde o parte însemnată din alegători, fără să pună în aplicare o strategie eficientă de comunicare cu populația și cu alți actori existenți pe scena socială și politică din R.Moldova.       

Rezultatele obținute de Maia Sandu în exterior sunt foarte importante, apreciem înalt atitudinea ei curajoasă și fermă în favoarea Ucrainei luptătoare, considerăm că după 24 februarie 2022 manifestă voință și demnitate în strădaniile ei de a scoate R.Moldova de sub dictatul Federației Ruse și influența toxică a serviciilor secrete rusești. Înțelegem cât de inegale sunt forțele în confruntările cu imperiul răului. Însă ar fi deosebit de periculos să ne facem că nu vedem greutățile și nemulțumirile cetățenilor, să nu anticipăm un șir de procese care, nefiind curmate la timp, pot încetini sau chiar bloca aderarea R.Moldova la UE. Foarte mulți alegători moldoveni, care pledează sincer pentru reîntregirea României, au votat-o pe doamna Maia Sandu și așteaptă de la ea scoaterea frontierei artificiale de pe Prut. Mesajul ei de integrare europeană fără integrarea deplină a R.Moldova în spațiul românesc îi va reduce considerabil contingentul de electori.

La restanțe și deficiențe ale conducătorilor (președinție, parlament, guvern) includ: incapacitatea de a unifica forțele euro-unioniste și a absorbi energiile sănătoase ale societății moldovenești după preluarea deplină a puterii; egoismul de a păstra monopolul guvernării în absența sau deficitul enorm de resurse umane calificate; miza falsă de a încredința domenii întregi unor persoane ostile oricăror forme de meritocrație sau reprezentanților unor organizații neguvernamentale irelevante, dar oportunist-gălăgioase; lipsa de viziune și sinergie intersectorială; improvizațiile și modul precar în care își construiește partidul de guvernământ (PAS) dialogul cu societatea și relațiile cu alegătorii – toate acestea alimentează propaganda întreținută de forțele oligarhice, corupte, antinaționale și antieuropene și duc la situația deosebit de periculoasă ca forțele pro-ruse, antiromânești și antieuropene, să obțină la viitoarele alegeri majoritatea parlamentară.

2.2   Improvizațiile și „politicile invizibile” practicate de Cotroceni timp de trei decenii față de curentul românesc din R.Moldova sunt neproductive și depășite de timp.   

Se cer abordări noi din partea conducerii României, care să unească și să dezvolte nu selectiv, ci în întregime curentul românesc din Basarabia, să scoată de la butoane profitorii și oportuniștii de pe ambele maluri ale Prutului, să pună în circuit persoane credibile, competente și responsabile, să confere conținut românesc, educativ proiectelor susținute din bugetul Țării, să investească prioritar în programe identitare, de schimbare a mentalităților colective, formate de-a lungul anilor de propaganda sovieto-rusească.  

În cuvântarea șefului statului în fața Parlamentului din 17 martie 2023, doamna Maia Sandu a fixat patru obiective-cheie pentru dezvoltarea R.Moldova: „Proiectul de țară Moldova europeană 2030 se va baza pe patru piloni prioritari: 1. pace în țară și securitatea cetățenilor; 2. dezvoltarea economică și deschiderea locurilor de muncă; 3. modernizarea infrastructurii și îmbunătățirea calității vieții în localitățile din Moldova; 4. o justiție care să facă dreptate”. Lipsește pilonul sau obiectivul principal – „integrarea R.Moldova în spațiul românesc”. De cealaltă parte a Prutului lipsește Strategia de reunificare. Ar fi diplomație gratuită să le considerăm scăpări întâmplătoare, mai ales că tot mai mulți alegători unioniști împărtășesc neliniștea că reunirea se amână pe alți 30 de ani înainte.

2.3   Planul de refacere a URSS cu frontiera pe Prut și perpetuarea statului moldovenesc subminează, în primul rând, securitatea României, Ucrainei și a țărilor din Europa de Est și a bazinului Mării Negre 

Planul Federației Ruse de a reface imperiul spre Vest până la frontiera sovietică de pe Prut, fiind blocat de rezistența eroică a poporului ucrainean, oferă ceva timp clasei politice românești să lanseze Proiectul de reunificare. La încheierea războiului, în regiune, în Europa și în lume vor avea loc schimbări radicale. Regulile jocului și aranjamentele de viitor vor fi  făcute de țările adunate la masa de negocieri. Noi înțelegem că, urmare a eforturilor făcute, și vocea României va fi auzită și luată în calcul. România a avut și are o problemă-cheie – asigurarea securității pe frontiera de Est, iar acest obiectiv primordial nu poate fi îndeplinit fără reîntoarcerea pașnică a teritoriului ei din stânga Prutului, în conformitate cu Actul final de la Helsinki din 1 august 1975. Conjunctura regională, continentală și mondială este mai mult decât favorabilă: clasa politică românească are datoria istorică să manifeste voință și să reîntregească Țara, astfel să aducă o contribuție majoră la securitatea națională, regională și continentală deopotrivă cu reîntregirea poporului român și reparația unei mari și îndelungate nedreptăți istorice.

2.4   Proiect de Unificare a poporului român și de Reîntregire a Țării

Luând în calcul planul lui Putin de refacere a URSS; agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei; amenințările zilnice ale Moscovei la adresa cetățenilor moldoveni și a guvernării de la Chișinău; resuscitarea enclavelor separatiste de la Tiraspol și Comrat; păstrarea Mitropoliei Moldovei în cadrul FSB-ului camuflat sub numele de patriarhie rusă; finanțarea clandestină a clanurilor banditești, a celulelor subversive, a partidelor și forțelor pro-rusești din R.Moldova; situația imprevizibilă și explozivă în urma terorii cu rachete rusești de la frontiera moldo-ucraineană; transformarea Mării Negre și a gurilor Dunării în teatru de război – considerăm foarte important să se conștientizeze de către Marile Puteri Democrate, de către aliata tradițională a românilor — Franța, de către factorii de decizie de pe ambele maluri ale Prutului că irosirea irațională a răgazului pașnic, așteptările amăgitoare ca timpul să rezolve problemele acumulate și rămânerea în urma proceselor istorice, care se derulează în regiune și Europa, pot aduce mari prejudicii României de mâine, păstrând dezmembrat poporul român și în secolul XXI, astfel afectând grav securitatea și pacea în Estul Europei.  

Viziunea românilor basarabeni, care au luptat în anii ocupației rusești și luptă în continuare pentru Reîntregirea României, se referă deopotrivă la politicienii de la București și Chișinău, viziune ce poate fi rezumată în următoarele puncte:

1.Elaborarea neîntârziată a Proiectului de Țară, cu ajutorul SUA, NATO, Marea Britanie, Franța, Germania, Japonia și UE, proiect care stabilește perioada, căile și modalitățile de reîntregire a României;

2.Formarea unei largi coaliții diplomatice în Europa, America și Asia, care să susțină dreptul poporului român la reîntregire, eventual, după modelul german din anul 1989;

3.Crearea unui Pact între formațiunile politice de pe ambele maluri ale Prutului, care să solidarizeze și să adune toți românii din R.Moldova, România și din lume în jurul ideii de reîntregire a Țării;

4. Între timp, Parlamentul de la Chișinău să recunoască oficial, în conformitate cu conținutul Declarației de Independență că, până la unificarea poporului român, „Republica Moldova este cel de-al doilea stat românesc”. Politicile educaționale, culturale și identitare promovate de către guvernare se vor face în corespundere cu adevărul științific și istoric, conform căruia românii de la est de Prut sunt parte integrantă a poporului român și locuiesc în teritoriul lor național;

5. Integrarea complexă a Republicii Moldova în spațiul  românesc și european devine obiectiv strategic de coeziune socială, de solidaritate și unitate națională, de civilizație și bunăstare;

6. Autoritățile de la Chișinău, în colaborare cu cele din România, vor elabora și implementa un Program național de cultivare a limbii, culturii, istoriei și identității românești, de contracarare a propagandei imperiale, a românofobiei și  eurofobiei, iar Departamentul pentru relația cu R.Moldova din cadrul Guvernului României să fie demonopolizat de interese private și reorganizat conform viziunii de schimbare a mentalităților colective din stânga Prutului; așa-zisa „Mitropolie a Moldovei” să fie desprinsă oficial și total de patriarhia rusă, fiind dizolvată legal în Mitropolia Basarabiei;

7. Reforma teritorial-administrativă se cere a fi făcută cât mai urgent, în baza principiilor europene de descentralizare, rentabilitate și autonomie financiară;

8. La prima etapă de integrare reală în spațiul românesc, trebuie unificate spațiile comunicaționale,  informaționale, instructiv-educative, de protecție a mediului, culturale, religioase și academice, formând un singur spațiu intern în baza acelorași strategii, legi, regulamente și standarde; urmează compatibilizarea infrastructurii tehnice, rutiere, aviatice și avansând la unificarea instituțională pe sectoare;

9. Modelul statului de drept și tot ce înseamnă justiție și supremația legii, model aplicat în statele membre ale UE, trebuie adus în stânga Prutului și devine prioritate a Programului de guvernare. Combaterea corupției este pusă în sarcina unor instituții specializate, organizate după modelul românesc și european, gen DNA, DIICOT etc.

10. Reprezentanților grupurilor etnice de pe teritoriul R. Moldova, inclusiv celor din stânga Nistrului, li se recunosc și li se garantează drepturile și libertățile democratice în cadrul României reîntregite, în conformitate cu modelele și standardele europene;

11. Extinderea Uniunii Europene pe actualul teritoriu al R.Moldova integrat deplin în interiorul României va avea nevoie de ajutor, fonduri europene și investiții substanțiale, care se vor ridica anual la mai multe miliarde de euro, fapt ce ar trebui să fie planificat din timp, pe termen scurt, mediu și lung;

12. Toți cetățenii moldoveni, indiferent de etnie, devin automat cetățeni români și europeni. Până la integrarea deplină, locuitorilor din stânga Prutului li se garantează pe o durată de 15-20 de ani, un număr de mandate în Parlamentul de la București, raportat la totalul populației din stânga Prutului și a diasporei basarabene. Pensionarii moldoveni trec la sistemul românesc de pensii, ceea ce ar însemna pentru ei dublarea sau triplarea pensiilor minimale. Integrarea definitivă a R.Moldova în spațiul românesc garantează drepturi depline și egale tuturor cetățenilor moldoveni, inclusiv locuri de muncă, salarii, afaceri, studii etc.

Proiectul de Țară – reîntregirea României – va restitui românilor unitatea poporului și integritatea teritorială, securitatea națională și regională, dreptatea istorică, demnitatea lezată și voința de afirmare deplină în cadrul Uniunii Europene, în comunitatea de țări care își va extinde valorile, libertățile și frontierele până în munții Caucaz, va asigura pacea și securitatea deplină în Estul Europei.

                           Memoriu elaborat de Alecu RENIȚĂ,

deputat în Primul Parlament, votant al Declarației de Independență față de Rusia imperială.

                                                                       Octombrie 2023, Chișinău