Câteva blocuri sovietice și o autogară bizară e tot ce mi-a rămas în memorie. Admit că am rămas cu impresii eronate și mă abțin să critic un oraș mutilat, ca mai toate centrele raionale din țară. Până la urmă, contează locuitorii, pentru că, se știe, omul sfințește locul. Și unde poți să-i cunoști mai bine dacă nu la piață sau în transportul public?
O prietenă îmi povestea cum a urcat recent într-un microbuz la Bălți. Venită de la Chișinău, fata era obișnuită cu îmbulzeala în „rutierele” capitalei. Urcau și coborau tineri, bărbați, persoane în etate. La un moment dat, a simțit cum cineva o apucă de guler și o ridică forțat. Cu exclamația tupeistă în limba rusă „Menia talkaiut!” („Mă împing”), o babă i-a luat locul fără să mai atragă atenția la reproșuri privind lipsa de rușine, obraz etc. Aceeași situație e și în autocarele urbane. Odată nu a reușit bine să se așeze pe scaun că a și simțit la spate o geantă străină. O rusoaică în etate, în graba furibundă de a se așeza, și-a aruncat accesoriul pe scaun, chiar dacă pe el stătea deja cineva. Am auzit și anterior că multe persoane în vârstă se comportă foarte arogant la Bălți. Dar nu e vorba de un conflict dintre generații, ci o lipsă elementară de educație și respect, pe care nu o au nici cei de vârsta a treia.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
