Moldova comemorează victimele stalinismului şi nazismului

La eveniment vor participa istorici, scriitori, oameni de cultură, „toţi cei care consideră că 23 august 1939 a fost o zi tragică pentru noi şi pentru omenire”, spune Mihai Taşcă, secretarul Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului totalitar comunist din RM. El afirmă că, în recomandările sale, Comisia a cerut Parlamentului să declare ziua de 23 august ca Zi de comemorare şi în RM, aşa cum au făcut toate statele UE: „Pentru prima dată la noi, 23 august va căpăta un context european, deoarece consecinţele acestei zile au afectat toată Europa”.
Discuţiile se vor axa, în principal, pe data de 23 august 1939 – zi în care a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, cu anexele sale secrete, şi care a divizat Europa în două – şi pe consecinţele de ordin politic, militar, cultural ale acesteia. „Pentru Basarabia, 23 august 1939 a condus la ocuparea ei la 28 iunie 1940, urmată de anularea grafiei latine şi crearea unei noi limbi, moldovenească”, spune Gheorghe Negru, preşedintele interimar al Asociaţiei Istoricilor din RM.

În ultimii opt ani, guvernarea comunistă serba 23 şi 24 august cu mult fast, ca zile de „eliberare” (din 1944 – n.r.). Nu este exclus ca evenimente similare să se producă şi în acest an. „Doar foştii nomenclaturişti şi cei care au avut diverse privilegii în perioada sovietică pot serba „eliberarea”. Aceşti oameni nu sunt de acord nici astăzi cu Declaraţia de Independenţă a RM şi cu principiile şi valorile care au stat la baza ei – revenirea la istoria şi cultura noastră românească, condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov”, este convins Gheorghe Negru.

Amintim că, la 23 august 2008, Parlamentul European a adoptat „Declaraţia privind proclamarea Zilei europene a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului” pentru „a păstra vie memoria victimelor şi, în acelaşi timp, a contribui la întărirea bazelor democraţiei, precum şi la consolidarea păcii şi stabilităţii pe continentul european”. În documentul său, parlamentarii europeni condamnau deportările şi exterminările în masă ca fiind crime împotriva umanităţii. De asemenea, declarau că au adoptat acest act fiindcă consecinţele lui 23 august sunt prea puţin cunoscute cetăţenilor statelor postcomuniste.