Moldova (nu) are viitor?

Neavând niciun fel de tangență cu logica și comunicarea politică, Igor Dodon lansează o campanie cu un mesaj „fantastic”: „Moldova are viitor”.Fără a detalia prea mult esența și percepția oamenilor asupra timpului, viitorul este ceva care va fi (va exista) după momentul de față. Prezentul este o unitate de timp variabilă ce se asociază cu evenimente, percepute acum sau pentru prima dată, mai simplu, este o perioadă de timp între trecut și viitor. Venirea viitorului este inevitabilă pentru că există timpul și legile fizicii, prin urmare a scrie pe panouri că Moldova are viitor, e ca și cum am spune că Igor Dodon are trecut, adică un mesaj ce nu are niciun sens și este de-o prostie rară.

Ideea din spatele mesajului este una simplă și vine din ideologia etatistă a socialiștilor moldoveni (teorie, conform căreia rolul statului este primordial în organizarea și administrarea vieții economice și sociale). Pentru dodoniști, simpla existență a statului actual, R. Moldova este superioară intereselor cetățenilor, care plătesc pentru existența acestei țări. Dodoneii, înțelegând că acest stat nu va reuși niciodată să asigure o economie funcțională, servicii publice de calitate sau să funcționeze într-un mod care ar stopa cel puțin exodul populației tinere și educate, se ascund în spatele „agresiunii unioniștilor”.

Mesajul socialiștilor pornește de la viitorul Moldovei ce va fi mai frumos decât prezentul, dar evită, cu „delicatețe”, trecutul. Ce fel de analiză temporală e posibilă fără trecut? Cum să înțelegem corespunzător prezentul, cum să ne imaginăm viitorul fără discutarea trecutului? În timp ce pentru șovinii, românofobii de socialiști România este un dușman, aceștia evită să spună public cine a dus R. Moldova la marginea prăpastiei? N-au fost oare cei 8 ani de domnie a lui Voronin (colegul lui Dodon de atunci) suficienți pentru o Moldovă reîntregită și înfloritoare? Dar anii de dezmăț agrariano-lucinschist?

Este o mare nebunie ca procesul natural de disoluție a Moldovei și de evoluție a ex-statului sovietic într-o formațiune statală europeană și euroatlantică să fie stopat de o gașcă de politruci, fără carte, ce intenționează să transforme intoleranța și șovinismul într-o ideologie de stat. Este neclar cum intenționează dodoniștii să „făurească viitorul” dacă prima lor preocupare este „nimicirea unioniștilor”, adică peste 25% din cetățenii aceluiași stat.

Se știe foarte bine că mesajele politice ale socialiștilor sunt opera unor politehnologi ruși care, alături de Ambasada F. Ruse, oferă sfaturi „gratuite” partidului socialiștilor. Aceștia, având informații sociologice despre structura votantului dodonist, înțeleg că acest votant va veni la vot nu pentru Dodon, ci împotriva unioniștilor. Mai mult decât atât, majoritatea votanților lui Dodon sunt pensionari, care nu au șanse prea mari să mai trăiască atunci, când viitorul lui Dodon va deveni prezent.

Pe lângă vârsta înaintată, această categorie de cetățeni are, în cel mai bun caz, studii medii și nu cunoaște sau nu întrebuințează curent limba română, în schimb, neavând acces la alt tip de „divertisment”, urmărește zilnic posturile și informațiile oferite de televiziunile din F. Rusă care promovează o „poveste” foarte clară despre „renașterea Rusiei” și „decadența Europei”.

Dacă „statalitatea” R. Moldova este apărată de un pezevenchi, precum Dodon, ne putem ușor imagina cum va arăta viitorul acestui stat. Mai jos cităm un fragment din mesajul campaniei Partidului Socialiștilor:
„În ciuda agresiunii unioniștilor care vor să dispărem ca stat, în ciuda guvernării oligarhice care distruge încrederea oamenilor în propria țară, Moldova totuși are șanse să renască, are perspective senine și are potențial să se dezvolte, să se reîntregească, să devină din nou înfloritoare, iubită, primitoare pentru toți cetățenii, pentru fiicele și fiii săi.

Noi credem în Moldova. Noi știm că poate fi mai bine. Noi înțelegem că viitorul îl făurim cu mâinile noastre, prin devotament și dragoste de țară” – un fragment din mesajul Socialiștilor ce anunță lansarea campanii despre viitor.
Dodon, fiind un doctor în științe economice, ar fi trebuit să poată, fără probleme, să propună un plan de repornire economică a țării pentru a vedea dacă viitorul Moldovei este un stat prosper, unde tinerii vor putea ușor să-și găsească locuri de muncă, unde pensionarii vor primi pensii decente sau un ghettou bolșevizat, unde, cei cu alte opinii, vor fi persecutați și alungați? Executați? Epurați?
Doctorul în științe economice ar fi trebuit să știe, că peste 52% din populația acestui stat locuiește la sate, cum intenționează el să genereze locuri de muncă la sat? Cum va putea el asigura acolo o infrastructură minimă pentru a asigura servicii publice elementare? Cum va transforma agricultura rurală, unde lucrează aproape 40% din cetățeni, dar generează doar 15% din PIB? Cum va asigura un climat investițional, pentru ca marile companii internaționale să investească aici, în timp ce trupe străine staționează ilegal pe teritoriul nostru? Neavând habar pe ce lume trăiesc, dodoniști își ascund incompetența în spatele unor mesaje șovine, îndreptate împotriva unicului segment social cult și educat.

Dacă pornim de la aparenta înclinare a dodoniștilor pentru „democrație” – moldovenii nu vor unirea, ne întrebăm retoric cum are de gând dodonel să reîntregească țara dacă majoritatea absolută a locuitorilor din Transnistria nu vrea să facă parte din R. Moldova. Această realitate ar trebui să fie înțeleasă și de societate și de elita politică, care pierde timp și energie, discutând de 25 de ani despre reintegrare. Revenirea raioanelor de est sub jurisdicția RM este imposibilă, nu doar pentru că populația de acolo nu dorește asta, dar și pentru că Moscova, prin controlul exercitat asupra elitelor militare și economice din regiune, nu va accepta niciodată ca acea zonă să redevină parte a R. Moldova.

Crearea unui sistem economic de succes este un efect al unor instituții economice și politice create de om. Pentru apariția acestor instituții e nevoie de o societate, ce ar crea stimulente, ar răsplăti inovația și ar permite tuturor să aibă acces la oportunitățile economice. Progresul economic poate apărea dacă este susținut de un guvern responsabil fața de cetățeni și sensibil la nevoile lor.

Din păcate, instituțiile economice create în trecut ne-au dus la această prăpastie: foametea, represiunea politică, acapararea întregii proprietăți sau colectivizarea. Singur sau „independent”, fără includerea acestui fragment de stat într-un alt stat cu instituții economice de alt tip putem tipări bannere despre viitorul luminos al acestui stat și peste 20 de ani. Viitorul acestui stat gravitează în jurul a două direcții opuse: un cerc virtuos, unde societatea se va maturiza, elita politică va deveni responsabilă și va genera un stat care va stimula investiția, inovația și munca sau un cerc vicios, unde o minoritate va deține controlul absolut și va folosi politica pentru a extrage toate profiturile generate de această societate.