Evident, e mai uşor să critici sau să persiflezi o stare de lucruri catastrofală şi să refuzi să analizezi cine şi de ce şi-a dat votul ca o marionetă a mafiei ruseşti, o nulitate să ajungă în fruntea statului moldovenesc şi să-şi bată joc în mod deschis de peste 3 milioane de oameni. Deoarece, am aşteptat cam mult timp reacţiile experţilor şi ele întârzie, am decis să mă pronunţ în scris şi să dezvolt unele teze din materialul găzduit de „Timpul”.
De ce nu se sapă la rădăcină?
Prin articolul-sinteză „ Moldovenismul stalinist, element al războiului hibrid în spațiul românesc”, Alecu Reniță ne readuce la sursa de bază a stagnării noastre şi propune să depășim abordarea primitivă, inoculată de clișeele sovietice în interpretarea proceselor din Basarabia ultimilor 3-4 decenii. Institute specializate ale Academiei de Științe, catedre universitare, numeroase ONG-uri plătite generos din banul public sau de către politicieni oligarhi, presă întreținută pentru facilitarea accederii la putere a unor excroci fără educație elementară, n-au capacitatea de-a încadra evenimentele istoriei moderne în contextul civilizațional și filosofic al transformărilor fundamentale care au năruit lumea clădită pe principiile Ialta-Potsdam. Toată disputa pretins științifică sau gâlceava politică de cea mai joasă speță produse în spațiul public de la Chișinău, de regulă, se axează în jurul unor evenimente istorice sensibile, dar alese de comisarii invizibili şi aruncate mulţimilor îndoctrinate de trompetele puterii. Dezbaterile sunt dominate de metodologia propagandei sovietice, de ura faţă de duşman, care presupune distrugerea oponentului fără a te obosi să aduci argumente științifice… Logica, coerența și documentarea minuțioasă a discursului sunt total neglijate, deoarece școala sovietică, pentru moldoveni, reducea știința la propagandă ieftină, iar metodologia, teoria, filozofia istoriei, precum și axiologia, adică știința valorilor, era timid prezentă doar în instituțiile de elită din Moscova. De aici și înverșunarea cu care ne certăm agresiv în jurul unor evenimente, nu și a fenomenelor care dau cursivitate și logică istorei. Rezultatul este firesc. Vedem copacii, nu și pădurea, iar filozofia a dispărut odată cu portretele clasicilor marxism-leninismului din Chișinău. Oamenii de valoare sunt fugăriţi din toate domeniile şi înlocuiţi cu ogarii din partide. Cărturarii şi intelectualii de elită nu sunt compatibili cu standardele de meritocraţie şi filtrele de selectare a liderilor cu Europa pe buze. Această situație a propulsat în clasa politică întinerită indivizi cu diplome cumpărate acasă sau obţinute în străinătate, dar de o calitate foarte îndoielnică, lipsiţi de orice evoluţie profesională şi în incapacitate totală de a schimba politicile economice, educaționale, culturale, diplomatice etc. Care este valoarea şi calitatea politicienilor „noi”, dacă l-au îmbrăţişat pe Kozak de la prima întâlnire, iar după ce au ajuns la putere, au dăruit toate instituţiile statului lui Igor Dodon? De ce a dărui întreaga putere unei marionete a lui Putin a devenit un subiect tabu, iar protagoniştii capitulării apar în spaţiul public ca viitori salvatori ai R. Moldova? Nici nu ştiu, dacă mai avem dreptul măcar la întrebări…
Identitatea națională românească – temă tabu!
Articolul lui Alecu Reniță ne arată matricea în care stăm încremeniţi de trei decenii de relativă libertate şi ne aduce în prim-plan doar un element de bază, extrem de important al unei teme uriașe și indispensabile pentru evoluția Republicii Moldova de la 1991 încoace. Într-un mod delicat, autorul ne îndeamnă să privim luna, dar nu la degetul arătător spre lună. Cu alte cuvinte să vedem cauzele şi nu doar efectele. Şi deschide un câmp larg de analize, legate direct de tot ce a produs ca percepţii colective, ca mentalităţi dominante, ca mod de viaţă – fabrica stalinismului moldovenesc. Nu mă tem să afirm că Academia de Ştiinţe a comis mai mult decât un abuz oribil faţă de propriul popor că nu a iniţiat şi nu a întreţinut dezbateri publice pe subiectele-cheie exploatate în mod criminal de grupările politice subversive, plătite de mafia rusească şi întitulate partide de orientare socialistă sau comunist-democrate. Academia de Ştiinţe s-a gudurat permanent pe lângă putere şi a făcut corp comun cu Lucinschi, Voronin, Plahotniuc şi Dodon. Cred că societatea ar fi avut mai mult de câştigat decât de pierdut cu o Academie anexată la grupările politice mafiote, oligarhice şi criminale.
Cu excepția Declarației de Independență, nici un document, nici chiar Constituția, nu oferă răspunsuri la problemele-cheie pentru cineva care pornește la drum. Și pe bune, cum să te apuci de o construcţie solidă pentru milioane de oameni fără să știi cine ești, ce limbă vorbești, ce istorie ai, ce model politic și economic alegi și, până la urmă, care este rațiunea creării unui nou stat în condițiile în care documentul fundamental adoptat la 27 august 1991 vorbește explicit despre „spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale…», spațiu în care exista deja un stat modern cu o tradiție de un secol și jumătate. Pentru orice formaţiune politică şi minte sănătoasă, tema unității naționale trebuia să constituie o foaie de parcurs urmată neabătut.
N-a avut să fie pentru că după implozia URSS, Federația Rusă a preluat şi continuat toate proiectele KGB-ului sovietic. Separatismul, consolidarea agenturii în structurile noului stat, folosirea Bisericii ortodoxe în implementarea celor mai diabolice proiecte kaghebiste, discreditarea, pauperizarea și marginalizarea intelectualilor, promovarea la putere a mediocrităților, mafiei și a slugoilor intereselor imperiale au găsit în Moldova un sol extrem de fertil. Prezența masivă a oamenilor Moscovei în structurile de forță este demascată de ușurința cu care sunt fabricate dosare penale în Moldova celor care se opun planurilor Kremlinului. Acest fenomen este prezent și în Ucraina , Georgia …
De la moldovenismului stalinist la războiul hibrid
Evident că vârful de lance a procesului de spălare a creierilor a rămas cel tradițional, — moldovenismul stalinist menit să ne mențină în primitivism, slugărnicie, românofobie, separatism, ostilitate, sărăcie și dependență de fosta metropolă. Selectarea cadrelor în instituţiile principale, ca şi programele de guvernare (1994-2020), aveau la bază moldovenismul stalinist ambalat ba în roşu, ba în roz, ba în tricolor. Și rezultatele au fost şi sunt pe măsură. Majoritatea vorbim o limbă română mai mult sau mai puţin aproximativă, dar modul de gândire al moldovenilor e rusesc. Şi mentalităţile colective şi stilul de viaţă dezorganizat şi anarhic tot e rusesc. De aici și preferința majorității de a privi posturi tv rusești și a vota partide pro-Kremlin. De valori şi identitate europeană nici vorbă, fiindcă aici problema devine mult mai complexă, iar cercurile academice, universitare, ong-iste şi mass-media de la Chişinău se tem să deschidă o dezbatere publică despre gradul de europenitate al moldovenilor de sus şi de jos.
Moldovenismului stalinist și uimitorul produs «homo moldovanus sovieticus» are rădăcini mult mai adânci. E vorba de o populaţie expusă permanent pericolului de exterminare totală, de abilităţile însuşite în veacurile de prigoană şi teroare pentru a supravieţui. De la dispariția Daciei, populația acestui teritoriu, pentru aproape o mie de ani “evadează din istorie”, expresie utilizată într-o celebră lucrare de filozofie a culturii de Lucian Blaga. Locuitorii teritoriilor românești au fost nevoiți sute de ani să se ascundă în munți și păduri pentru a nu deveni victime sigure ale barbarilor din est care invadau și jefuiau spații uriașe din Europa. Timp în care occidentul revalorifica moștenirea culturală greco-romană, construia orașe somptuoase, deschidea universități, dezvolta știința și cultura. Apoi, occidentul trece prin marile transformări benefice numite Renaștere şi Iluminism, reformează Biserica pentru a o transforma într-o alternativă morală a statului. Aici apăreau uriașe opere de artă, scriitori care prin scrierile lor au format patrimoniul de aur al literaturii universale. Noi am luptat pentru supravieţuire şi am perpetuat fiinţa naţională pe un model mai puţin european – modelul bizantin, evoluând spiritual timp de secole pe o singură dimensiune – cea a creaţiei orale.
Cultura Renașterii și Iluminismului occidental a născut idei despre democrație, apoi și statele de drept cu separația puterilor și, poate, cel mai important concept — drepturile cetățeanului sunt primordiale în raport cu drepturile colective. Cultura și identitatea europeană, iar mai târziu și nord-americană au pus în centrul universului omul, cetățeanul cu interesele sale vitale. Pe când în spaţiul bizantin au fost, și din păcate mai rămân primordiale — statele, clasele, ideologiile, clerul ortodox ca element-cheie a serviciilor imperiale. Iar omul nu are nici o valoare, se dizolvă într-o masa amorfă, utilizată drept carne de tun pentru regimurile autoritare, corupte şi antiumane. Dincolo de interpretările insultătoare şi maliţioase gen Boia sau Stati, Dodon sau Tcaciuk, Gligor sau Tulbure, Boţan sau Popov, Goşu sau Patapievici, există o gamă de procese complexe în această parte a Europei, care au modelat popoare întregi, iar populația din teritoriile românești, revenită din exilul din munți și păduri, se pomenește sfâșiată de trei imperii hrăpărețe, Austro-Ungar, Rus și Otoman. Chiar după marile schimbări de pe harta Europei de Est din secolul XX, cel mai vulnerabil, disputat şi blestemat teritoriu a rămas Basarabia, care după o gură de oxigen( 1918-1940; 1941-1944) revine în terenul experimental al neocolonialismului sovietic.
Teoria moldovenismului stalinist își propune să camufleze într-un stil machiavelic această reocupare. Caracterul sofisticat și diabolic al politicii imperiale sovietice constituie o temă vastă de investigații metodologice, teoretice și chiar filozofice. În Europa, în lume, numai nu la noi. Aici discuțiile cu caracter propagandistic dintre partizanii rămânerii Basarabiei în sfera de influență rusească și cei proeuropeni sunt menite mai degrabă să distragă atenția de la gravele probleme de conștiință care domină și scindează societatea . Nimeni, dar absolut nimeni din politicieni , n-au avut nici curajul, dar nici capacitatea să abordeze sincer, serios și argumentat problemele noastre fundamentale. Marile proiecte de deşteptare naţională inițiate de Mişcarea de Eliberare şi de Primul Parlament nu au devenit programe de guvernare după 1994, ci au fost condamnate şi trecute la index. Am rămas la cei aproape 30 de ani de la proclamarea independenței o populație rarisimă în lume, care stă ascunsă într-un colț al Europei şi discută, din când în când, despre cine sunt și ce limbă vorbesc. Pe de altă parte cei care iubesc să guverneze acest nenorocit pământ își umflă mafiotic obrajii lucioși de atâta lăcomie, fac naveta la vechiul și tot el actualul stăpân pentru a-și confirma firmanul și utilizează la întreaga capacitate noaptea lungă a minții basarabeanului pentru a-i conserva ideea moldovenismului stalinist . Tot ei seamănă ură față de noi înșine , față de România şi Europa creștină și, secundați de clerici pretinși creștini, ne mână spre o Eurasie preponderent de altă credință și de altă cultură.
Este evident că arsenalul nostru este mult prea modest pentru a face față expansiunii ruseşti prin război hibrid. Ei luptă pentru a-și conserva pozițiile câștigate de secole. Noi trebuie să câștigăm milioane de suflete și minți, să ne recâștigăm identitatea și Țara. De partea lor sunt gaze și petrol, mulți bani, instituții și servicii cu experiență de sute de ani. De partea noastră este doar adevărul, care pentru basarabeanul de rând nu este chiar un argument forte. Este prea evident că avem nevoie, împreună cu Bruxell, Bucureşti şi Kiev, să organizăm la Chişinău un Centru complex de combatere a propagandei ruse, a formelor de război hibrid, care sunt experimentate în R.Moldova. Singura rugăminte ar fi ca acest Centru să nu fie condus direct de la Kremlin sau de la Lubeanka via Berlin.
Politicienii tineri, „națiunea civică moldovenească” și relații româno-române
Un viitor se edifică pe un fundament trainic. Identitatea națională și cea europeană nu cad din senin. Subiectele explozibile pe care Declaraţia de Independenţă le-a închis în 27 august 1991, serviciile ruseşti, după ce anihilat intelectualitatea naţională, le-a redeschis în 1994 prin readucerea moldovenismului stalinist ca ideologie de stat a R.Moldova. Degradarea vieţii politice şi privatizarea partidelor de către lideri iresponsabili a făcut şi mai vulnerabilă R.Moldova. Să nu ne facem iluzii – alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 nu a adus o clasă politică nouă. Dimpotrivă, a adus nu o echipă de politicieni, ci un clan mai tânăr, trecut prin filtre deformate, supraaglomerat de oportunişti şi mediocrităţi, care se complac în fotoliile parlamentare. Nu lipsa de mandate suficiente trădează incapacitatea blocului ACUM, ci lipsa totală de viziuni şi de valori, lipsa de imunitate la virusul Kozak.
A venit timpul să reinventariem forţele pro-europene şi intelectuale, să oferim societății răspunsuri clare la întrebările fundamentale ale existenței noastre. Am vrea să ştim rostul unei societăţi civile, care evită să formeze atitudini colective faţă de valorile democratice? Am vrea să cunoaştem cine sunt sponsorii transformării moldovenismului stalinist în naţiune civică moldovenească? La fel, am dori să aflăm, dacă mai funcţionează Academia de Știinţe şi cu ce se ocupă ea? Intelectualitatea mai poate uni societatea? Putem să facem acest lucru în următorii ani? Da, însă mai există o condiție. Experţii din Bucureşti, responsabili de Est, să vină la Tiraspol să vadă pe viu cum funcţionează moldovenismul stalinist, apoi să treacă cu traiul la Chişinău, ca să “guste” zilnic din perfidia marionetelor ruseşti aflate în fruntea R.Moldova. Apoi, expertiza lor să mai fie citită şi de unii basarabeni, care nu fac parte din naţiunea civică. Şi cel mai important lucru — statul român să înțeleagă, măcar în ultimul ceas, că statul antiromânesc din stânga Prutului este întreţinut din banii poporului român, iar unificarea Germaniei a venit de la RFG, în baza unui proiect național de durată și de amploare. Și dacă germanii vestici așteptau să facă RDG-ul unirea, probabil mai exista și azi, alături de R. Moldova încă un stat german doar cu numele, produs al spălării creierilor și al războiului hibrid, o bombă cumplită amplasată de Kremlin chiar în inima Uniunii Europene. La urma urmei, nu se cere un efort deosebit pentru a descoperi că reîntregirea naţiunii române nu o va face statul antiromânesc condus de Igor Dodon, a cărui ideologie este moldovenismul stalinist, oricât de mulţi bani i-ar da Bucureştiul… Se cere cât mai urgent o regândire a relaţiilor moldo-române, se cere un alt model de finanţare pentru R.Moldova, în care milioanele de euro româneşti să fie direcţionate la schimbarea mentalităţilor antieuropene şi antiromâneşti din stânga Prutului, la reintegrarea spaţiului informațional şi pregătirea celor mai buni experţi în domeniul educaţiei şi instruirii. Deşi nu suntem auziţi de instituţiile decizionale ale statului român, cred că e timpul să fie întrebată şi altă lume de pe aici ce se întâmplă în Basarabia, decât grupul de profitori de la Bucureşti şi Chişinău.
Invit cât mai mulţi intelectuali şi experţi de pe ambele maluri ale Prutului să participe la o dezbatere publică cu subiectul lansat de Alecu Reniţă – “moldovenismul stalinist, element al războiului hibrid în spaţiul românesc”.
Dumitru Basarab
