Moş Ilie şi Unirea

Să spui că întrebările şi comentariile celor trei erau agresive ar însemna să nu prea spui nimic. Spre regret, istoricii noştri n-au fost pregătiţi să ţină piept obrăzniciei gazdelor, mai ales că iniţierea ultimilor în istoria României şi relaţiile ei cu actuala RM era cam deplasată. Or, în România nu se puteau întâmpla numai rele, odată ce ţara e în UE şi NATO, dar nici poziţia RM nu e atât de disperată, precum consideră ei. Liviu Iurea, corespondentul TVR la Moscova (originar din Humuleştii lui Creangă şi absolvent al Universităţii „Lomonosov” din Moscova), aflat alături de Colesnic şi Petrencu şi bine iniţiat în surprizele mediului moscovit, dădea răspunsuri prompte şi pline de tâlc la întrebările provocatoare, spre deosebire de ceilalţi doi, care s-au împotmolit în cursa întinsă.

Zurab a fost cel mai insistent: ghidat de moderator, i-a adresat o întrebare lui Petrencu, dar văzând că acesta cugetă prea mult, s-a apucat să-l ajute cu răspunsul. Sigur, promova ideea că, pe timpul românilor, a fost foarte rău şi, dacă radicalii fac unirea acum, fără a cugeta, pot să se verse râuri de sânge. Dată dracului a fost şi părerea sa că Moldova de dincolo de Prut trebuie să se unească cu RM. În cele un minut şi jumătate puse la dispoziţie, pământeanul nostru parcă era pus în priză, pentru a-şi prezenta adevărurile sale: după Unire, românii ţineau în Basarabia jumătate din jandarmii lor; o potenţială tentativă de unire în anii ’90 a cauzat conflictul transnistrean; comuniştii au venit pe cale democratică la putere şi vor să discute cu oricine că ei au făcut mult bine pentru RM; evenimentele din 7 aprilie trecut au fost puse la cale de unionişti; asupra unirii cu România trebuie de cugetat bine etc. N-a fost credibilă spusa lui Colesnic, subliniată şi de Petrencu, precum că vectorul RM e orientat spre integrare europeană, dar nici părerea lui Liviu Iurea – că Unirea o va face altă generaţie de basarabeni.

N-aş intra în discuţie cu Zurab în problema dată, dar talk-show-ul a avut loc cu o săptămână înainte de aniversarea a 92-a de la Actul Unirii, prilej de a cugeta asupra destinului nostru. Anihilarea conştiinţei naţionale a devenit un fel de politică de stat în fosta URSS, de la începuturi şi până la prăbuşirea ei. Dar perioada interbelică, a consolidat conştiinţa naţională a basarabenilor. Totodată, s-au făcut şi alte lucruri notorii despre care merită să ne amintim.

Păstrez acasă o relicvă de familie. E un certificat de împroprietărire acordat lui Zaharia Cernei, străbunicul meu. Documentul are nr. 552, eliberat la 10 martie 1923 de către instituţia „Casa noastră” şi atestă că străbunicul e împroprietărit pe veci cu şase hectare de pământ, acordate cu titlu gratuit. Adică, în timpul reformei agrare din 1921-1924, toate familiile de ţărani basarabeni au primit câte şase hectare de pământ. Remarcăm că ruşii n-au dat nimănui barem un petec de ţarină. Ce a fost în 1949 nici nu mai pomenesc. Românii au mai demarat în anii ’30 o impresionantă construcţie de şcoli în Basarabia. Am scris că peste 300 de cetăţeni au fost decoraţi de regele Carol II cu medalia „Pentru construcţii şcolare”. Tudor Golub, colaborator la Programul IREX-CPP, îmi spunea că, în 2008, prin proiecte de participare a comunităţilor, au fost reparate patru şcoli săteşti, care au fost construite anume în acea perioadă, dovadă că ele au fost edificate nu pentru un an-doi. Cei 22 de ani ne-au ocrotit de războiul civil din Rusia Sovietică, care a luat nouă milioane de vieţi, de un eventual Holodomor, care i-a costat pe ucraineni alte şapte milioane de vieţi… Moş Ilie Vlas, un consătean de-al meu care în 1947 a fost mobilizat la Donbas, îmi spunea acum zece ani că, cine n-a trăit în timpul României Mari, nu cunoaşte adevărata viaţă. România – spre deosebire de URSS, îmi spunea bătrânul miner – era un stat normal, unde autorităţile nu băgau la puşcărie pentru o anecdotă, n-au deportat gospodarii, n-au omorât şi aruncat în gropi de var medici, jurişti, învăţători şi preoţi, n-au trimis pe linia întâi a frontului băieţi de 18 ani neinstruiţi.

Viaţa în România Mare s-a ţinut pe credinţă, demnitate şi onestitate, îmi spunea moş Ilie: „Dacă în locul ei a venit un regim comunist, fără de Dumnezeu, dar cu minciună şi umilinţă, cum putem spune că am avut cu sovieticii un trai mai bun?”, mă întreba el. I-am strâns mâna, cu invidie că a trăit în viaţa sa şi perioada interbelică. Asemenea basarabeni vor Unirea. Ei ştiu cine şi de ce n-o doreşte…

ion.cernei@gmail.com