Dacă considerați că există vreo deosebire în abordările Kremlinului vis-à-vis de neutralitatea Republicii Moldova (profanată și ignorată doar de Moscova!) și discipolul ideologic și politic al lui Voronin și Plahotnic (noul președinte al partidului „Respect Moldova”), vă înșelați amarnic. După ce a „dat tare din gură” despre evenimentele din 7 aprilie 2007 și despre arderea „bâtiment”-ului parlamentului și a originalului Declarației de Independență, după ce „și-a manifestat plenar cunoștințele filologice” de la înălțimea lui impresionantă, acesta nu putea să nu se pronunțe și față de NATO și neutralitatea Republicii Moldova. Evident, doar pe placul Kremlinului. Crescut și educat în spiritul demagogiei și minciunei sovietice și rusești, conducătorul „Respectului” nu putea să vorbească altfel decât l-a învățat Putin, Narașkin (mai ales la ambasada rusă de la Chișinău în 2009) și Voronin. El ne amenință cu pericolul apropierii de NATO, dar nu spune absolut nimic, niciun cuvânt, despre profanarea neutralității noastre anume de către armata rusă de ocupație. Exact ca și rușii: neutralitate permanentă, dar cu armata rusă pe teritoriul nostru.
Aceleași „prelegeri academice” le îndrugă, fără niciun pic de rușine sau remușcare, și despre Declarația de Suveranitate a Republicii Moldova. Pentru șeful de la „Respect” Suveranitatea noastră e bună și necesară doar în contextul anului 1990: adică în cadrul URSS și a celor 15 „republici frățești”, cu „democrație dirijată” și, neapărat, cu armată rusă de ocupație, altfel Suveranitatea își pierde orice valoare politică și juridică.
Mai nou, „dă iarăși tare din gură” despre integrarea noastră europeană. Nu putea un „savant” de talia lui să nu ne fericească cu „prelegeri competente” (copiate din retorica tradițională a Kremlinului) despre marele probleme pe care le va avea Republica Moldova în cadrul Uniunii Europene.
Marian Ilici Lupu și-a schimbat înfățișarea, nu și abordările/apucăturile sale sovietice și rusești (și astăzi regretă dispariția URSS). Oricât de pro-european s-ar declara acesta (în stilul său profund demagogic), tot ombilical este priponit de Moscova. Și atunci ne întrebăm: care-i deosebirea dintre Marian Ilici Lupu și Mark Evghenievici Tkaciuc sau Alexandr Dmitrievici Stoianoglo ori Ivan Vasilievici Ceban, că tot pro-europeni și aceștia se declară? Cu certitudine, nu există niciuna: pe toți îi leagă relațiile mai vechi și mai recente cu Kremlinul, dragostea lor nețărmurită față de russkii mir/lumea rusă.
Oricum ar întoarce-o „academicul nostru lingvistic” (de la Constantin Tănase cetire!), oricât de pro-european s-ar declara, atât el, cât și ortacii menționați mai sus, toți fac parte din coloana a cincea, pe care electoratul nostru, lucid și rational, trebuie să-i trimită la lada de gunoi a istoriei.
