Nănaşul şi prietenul lui Sulac ar fi împlinit 65 de ani

„A fost un om de o rară omenie”, îşi aminteşte soţia sa, Eugenia Marin. Tot ea ne spune că a mai fost un prieten bun al marilor artişti Nicolae Botgros şi Nicolae Sulac, ultimului fiindu-i nănaş de cununie. Gheorghe Marin s-a stins din viaţă la 24 iunie 2008.

Născut pe 2 mai 1947, în satul Lărguţa, raionul Cantemir, în 1974 a absolvit Institutul Agricol din Chişinău. A fost agronom-şef, preşedinte de colhoz, iar pe urmă a ocupat mai multe funcţii de conducere de nivel raional. A fost director general al Asociaţiei de mecanizare şi electrificare, prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv raional Kotovsk (azi, Hânceşti), preşedinte al Complexului agroindustrial din acelaşi raion.

În 1987 devine director general al Asociaţiei ştiinţifice de producere „Codru” şi, concomitent – al Institutului de cercetări ştiinţifice în pomicultură. În 1988 şi-a susţinut teza de doctor în agricultură. Participă activ la elaborarea programelor de cercetări ştiinţifice şi efectuarea noilor experimente. A stabilit relaţii de colaborare ştiinţifică în domeniul pomiculturii cu institute ştiinţifice similare din Germania, Cehia, România, Bulgaria, Franţa şi din alte ţări cu o pomicultură bine dezvoltată din Europa. Datorită rezultatelor ştiinţifice comune cu instituţiile respective, au fost obţinute noi soiuri de măr şi elaborate tehnologii de producere a puieţilor nevirusaţi. A semnat 11 publicaţii ştiinţifice, dintre care trei sunt confirmate cu brevete de invenţie.

În 1994-2001 a fost deputat în Parlamentul RM. În această calitate, a depus eforturi considerabile la actualizarea şi formarea bazei legislative pentru dezvoltarea agriculturii RM conform economiei de piaţă şi standardelor europene. Este autorul legilor „Cu privire la pomicultură” şi „Legea nucului”.

În ultimii ani de viaţă a lucrat în cadrul întreprinderilor „Vinăria Bostavan” şi „Orhei-Vit”, reuşind să implementeze în producere cele mai bune soiuri şi tehnologii moderne de creştere a legumelor şi pomuşoarelor.

A efectuat mai multe acţiuni de binefacere privind restabilirea monumentelor istorice de arhitectură şi a locaşurilor sfinte. Este ctitor a două biserici şi mănăstiri, fapt pentru care, în 2001, i s-a oferit Diploma Bisericii Ortodoxe din Moldova.