Aș putea scrie mult despre conceptul de Igor fără de Țară, cu referire nu doar la actualul ne-președinte ci și la anumiți „analiști de profesie”, care au la activ institute pompoase și un istoric de tocare a finanțărilor internaționale pe interesele proprii. Poate despre Igor Munteanu, fostul ambasador al Republicii Moldova la Washington, ar trebui detaliat mai mult pe viitor, deși analiza cazului (simptomatic, după părerea mea), a făcut-o foarte bine maestrul Petru BOGATU într-un editorial semnat pentru deschide.md.
Dar mai bine NU! Nu e acum momentul să băgăm în seamă asemenea secături! De-a lungul timpului, noi, unioniștii, am fost acuzați că nu știm decât să fluturăm tricolorul, că nu avem o foaie de parcurs și, în general, vreo idee despre cum Unirea este posibilă. În general atitudinea LOR, a elitei inventate și profund anti-naționale care conduce Chișinăul, era precum cea față de niște viermi care au marele noroc că nu sunt striviți de ei: ideologii neamului (străin?).
Acum e momentul nostru și nu avem timp să dăm atenție acestor secături. Dumnezeu se va ocupa de ei, pentru că nici la nivel internațional serviciile lor nu mai sunt atât de căutate. Ne apropiem de momentul în care națiunea noastră va repurta o victorie, prin eliminarea graniței nedrepte de la Prut.
Eram la București, oferindu-ne să donăm 15 cărucioare pentru invalizii de care erau responsabili un anumit minister din Chișinău. Răspunsul venit din partea ministerului a fost cinic: vă rugăm să spunem că aceste cărucioare sunt donate de către moldoveni mutați cu traiul în România, pentru a nu trezi sentimentele pro-rusești din Moldova. Ah, ce ironie! În loc să fie preocupați de niște oameni care nu au cum să se deplaseze, fiind mutilați slujind Republica Moldova, funcționărimea egoistă se teme pentru locurile de muncă și oferă un pretext extrem de favorabil pentru a-și consolida poziția: vin rușii. În asemenea mod au prostit tovarășii de la Chilșinău multe guverne de la București să nu pronunțe cuvântul UNIRE.
Rușii nu mai vin, dragilor, sunt ocupați cu altceva! Ați crezut că punând control pe toate organele centrale ale statului și plătind intelectualii de tip nou, de tip Igor, veți îngropa subiectul Unirii? Iată că satul este mai tare ca statul și, în ciuda faptului că le-ați lăsat depopulate și sărăcite, mai au conștiința pământului din care provin.
Mișcarea unionistă, mai ales prin noul val de lideri tineri, a știut să fie suficient de cerebrală în ultimii ani încât să ducă procentajul celor care optează pentru Unire mai departe de nucleul nostru dur: al celor conștienți de propria origine, de propria identitate și istorie. Condițiile necesare înfăptuirii Unirii (adică a dispariției graniței de pe Prut) există din plin și nu sunt departe de cele din 1859 sau 1918. Ne mai lipsește, momentan, un context international în care să se schimbe polii de putere, dar el se simte în aer și poate veni oricând. Ne mai lipsește un parlament la Chișinău co-interesat să voteze pentru unire, dar dacă el nu se va forma, iar conducătorii de azi nu știu să-și pună la conservare, prin unire, averea acumulată, oricând există varianta unui vot public care să mature (și să deposedeze de putere) clasa politică de la Chișinău.
Pe cine alegem în 2018? Unirea sau politicienii (+ liota lor) de la Chișinău?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
