O carte a unui martor ocular la revolta anticomunistă a tinerilor basarabeni, din 7 aprilie 2009
Ce s-a întâmplat, de fapt atunci? După opt ani de guvernare comunistă, care reuşise „performanţa” de a situa R.Moldova pe ultimul loc în Europa ca nivel de trai, cetăţenii acestui stat creat artificial – tinerii în special – îşi puneau mari speranţe în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, când, prin înlăturarea de la putere a anacronicului partid comunist, ţara spera să intre în rândul lumii civilizate. Visul lor n-a durat, însă, decât câteva ore. Vestea că Partidul Comuniştilor a câştigat alegerile i-a scos pe tinerii din Chişinău în stradă. Ei s-au organizat spontan, după apeluri repetate pe internet, în care erau chemaţi la statuia lui Ştefan cel Mare, cu o lumânare în mână, în semn de doliu faţă de democraţia din R.M. Aici, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, zecile de mii de tineri basarabeni au protestat la început paşnic faţă de rezultatul alegerilor, evident falsificat. În noaptea de 6 spre 7 aprilie însă, protestul tinerilor a degenerat, prin implicarea unor provocatori, care i-au îndemnat să treacă la violenţe, scopul lor fiind apărarea intereselor PCRM. De altfel, însuşi şeful statului, comunistul Vladimir Voronin, a incitat populaţia declarând public că „protestatarii sunt o mână de fascişti beţi de furie, care încearcă să comită o lovitură de stat, cu ajutorul României”. Curând, masele de protestatari, purtând pancarde anticomuniste şi drapelul UE şi pe cel tricolor al României, aveau să devină din eroi, victime, cu morţi şi răniţi. Pentru că ceea ce s-a întâmplat a fost un vandalism în masă.
Cartea, apărută la Editura Libertis din Ploieşti – 2010, reprezintă o radiografie pertinentă a societăţii basarabene, în momentul convulsiei sociale din aprilie 2009. Ne sunt prezentate întâmplări şi situaţii reale şi dramatice, înregistrate în preajma, dar mai cu seamă în timpul şi imediat după aprilie. Tânărul student nu ezită să-i îndemne pe noi conducători să iasă din pasivitate şi să treacă la acţiuni ferme pentru apărarea şi consolidarea democraţiei, principalul garant al libertăţii sociale.
Cu regret constatăm însă că nici după doi ani de la acel „aprilie sângeros”, Alianţa pentru Integrare Europeană nu a reuşit să rezolve criza politică, prin alegerea şefului de stat. Ba, mai mult, aflăm că 22 de poliţişti implicaţi în mişcarea de protest – declarată ilegală de Procuratura Militară şi M.I.!?! – au fost avansaţi în grade şi funcţii, unii chiar decoraţi, în loc să fie traşi la răspundere, conform legislaţiei penale în vigoare.
