Volumul include un ciclu de povestioare hazlii care sunt nişte exerciţii de cultivare a limbii. În aparenţă, autorul pur şi simplu „evidenţiază” cele mai frecvente greşeli de exprimare, oferindu-ne variantele corecte, dar modalitatea originală de a recurge la umor face ca „lecţia de limbă” să fie asimilată mai bine de cititor. Astfel, în loc de „practica bate gramatica”, Iurie Balan instituie pacea între „părţile beligerante”, decretând: practica, la braţ cu gramatica. „Nimeni nu rezistă ispitei de a lectura textul”, constată prefaţatorul ediţiei, doctorul în filologie, conf. univ. Ion Melniciuc, profesorul de altădată al lui Iurie Balan. Autorul şi-a ales drept moto pentru această lucrare o vorbă înaripată care aparţine unui alt profesor al său de la universitate – acad. Anatol Ciobanu: „Limba e şcoala la care înveţi toată viaţa”. La această şcoală a învăţat mereu şi Iurie Balan. Nu în zadar colegul său de breaslă, Efim Bivol, spunea despre el că avea o pasiune deosebită pentru limba maternă. „Oriunde ar fi activat, Iurie Balan ţinea în geantă un caiet gros, un fel de dicţionar alcătuit chiar de el, în care nota orice cuvânt nou, orice sintagmă sau expresie, pe care le lămurea cu lux de amănunte. La fel le recomanda să procedeze colegilor şi prietenilor”.
Născut pe 14 septembrie 1951, la Mărculeşti, Floreşti, Iurie Balan a activat la mai multe publicaţii, a semnat scenarii la mai multe filme, între care menţionăm „Vai, sărmana turturică” şi „Povara”, a scris cărţi pentru copii şi un roman – „Râşniţa”. Răpus de o boală incurabilă, s-a stins subit din viaţă la 24 august 2010.
