Ne place să ne jucăm cu metaforele, gen „toamnă fierbinte”, fără să ne gândim că istoria de foarte multe ori ne joacă festa și acționează cu sensuri directe. Ce să însemneze în cazul R. Moldova o „toamnă fierbinte”?
Relansarea ostilităților în sânul coaliției și a circului din parlament? Cu așa ceva ne-am obișnuit deja, nimic nu mai e fierbinte în asta… Mă tem că o „toamnă fierbinte” în R. Moldova ar putea să arate cu totul altfel, pentru că miza e prea mare. Miza este Summitul de la Vilnius. O victorie, fie și formală, fără consecințe pozitive imediate pentru moldoveni, poate însemna o „despărțire a apelor”, un început al sfârșitului aflării RM sub influența rusească.
Cursul proeuropean al Moldovei are suficienți adversari, nu numai în exterior, ci și în interior. Am scris de mai multe ori despre faptul că RM foiește de agenți ai Moscovei care formează „coloana a cincea”, foarte puternică și bine organizată. La toate etapele de răscruce ale istoriei noastre de la 1990 încoace, oamenii Moscovei au acționat prompt, deschis, încercând să deturneze evenimentele în sensul dorit de Rusia. Când acestui lucru i se spunea pe nume, oamenii Moscovei, infiltrați în toate instituțiile statului ne acuzau de… „rusofobie” și… „unionism”. „Organele abilitate” ale RM niciodată n-au pus la punct această „coloană a cincea”, dimpotrivă, au protejat-o, când mai deschis, când mai discret. (Apropo, nu-mi amintesc ca autoritățile moldovene să fi expulzat vreun diplomat rus de la Chișinău, de acest „privilegiu” bucurându-se doar diplomații bucureșteni de la Chișinău).
Cu cât ne apropiem de Summitul de la Vilnius, cu atât devin mai activi cei care reprezintă aici interesele Rusiei. Concluzia aparține unui analist politic occidental, Vladimir Socor, care nicidecum nu poate fi suspectat că ar fi plătit de… România. Într-un interviu acordat recent postului de radio „Europa Liberă”, V. Socor declara: Rusia încearcă să încetinească, să frâneze parcursul european al Republicii Moldova. R. Moldova este acum pe punctul de a face un pas decisiv, ireversibil din aşa-zisa lume rusă pe care se străduieşte acum Moscova să o recompună, acest „russki mir” care pătrunde în mod masiv propagandistic în R. Moldova. Moscova încearcă să recompună acest „russki mir” care pătrunde în mod masiv propagandistic în R. Moldova…”. Acest lucru eu (dar și unii colegi ai mei) l-am repetat de zeci de ori și mă bucur că, în sfârșit, l-a observat și V. Socor. Mă bucur că V. Socor mai observă niște lucruri pe care nu le văd mulți dintre analiștii autohtoni, care se declară stataliști și patrioți, citez: „Asistăm la o adevărată proliferare de organizaţii pretins neguvernamentale, în realitate, cu siguranţă, finanţate de la Moscova, care propovăduiesc mesajul Moscovei, anume: Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, viitoarea Uniune Euroasiatică, lumea rusă, lumea pan-ortodoxă. Niciodată nu au existat atâtea organizaţii de acest tip care se ocupă cu această propagandă în R. Moldova. Ele au apărut foarte recent, în ultimele câteva luni, şi sunt convins că această evoluţie este legată de Summitul de la Vilnius”.
E cazul să accentuez în acest context că recent am apreciat în termeni negativi vizita președintelui N. Timofti la Kiev anume pentru faptul că ea, această vizită, nu contribuie la desprinderea R. Moldova de „lumea rusă, lumea pan-ortodoxă”, cum îi zice Socor. După apariția articolului, unii au încercat să mă „pună la punct” pentru „crima” că, chipurile, l-aș fi „atacat” pe președintele Timofti! Aștept acum ca și V. Socor să fie acuzat de același lucru…
În continuarea aceleiași linii de subiect, V. Socor scrie: „Kremlinul nu s-a schimbat…, asistăm la această întoarcere antioccidentală a Kremlinului şi pe planul normelor şi al valorilor. Mai ales în ultimii doi ani, aş spune, Kremlinul, ca niciodată în trecut, respinge în mod categoric sistemul de norme şi valori occidentale, propovăduindu-l pe al său propriu şi în această lumină se explică apariţia în R. Moldova a purtătorilor de mesaj ai politicii ruseşti, care nu numai vin cu un mesaj geopolitic, ci vin cu un mesaj de norme şi standarde contrar Occidentului şi corespunzător Rusiei”.
Există pericolul ca la toamnă, înainte de Vilnius, continuă analistul, „să asistăm la eventuale ciocniri orchestrate din exterior pe linia de demarcaţie în Transnistria sau în interiorul R. Moldova”. Socor observă pe bună dreptate că „manevrele politicii ruseşti se adresează unor anumite zone din R. Moldova, zone locuite preponderent sau în bună parte de populaţii rusofone pe care mizează Moscova, în primul rând. Reuniuni de genul celor la care m-am referit au avut loc câteva la Bălţi. Populaţia rusofonă din Chişinău este ţinta acestor mesaje propagandistice din partea Rusiei. N-ar fi deloc exclus o instigare din exterior şi în zona găgăuză, cum am văzut, cu iniţiativa lansată de Ivan Burgudji, în luna iunie.
Socor nu are „nicio îndoială” că Chişinăul va fi „foarte prudent şi înţelept”. Noi nu suntem atât de optimiști. Avem motive pentru mari îndoieli că autoritățile moldovenești vor reacționa prompt la acțiunile provocatoare ale liderilor de la Comrat și Bălți (de Tiraspol nici nu mai amintim!) așa cum nu reacționează la diversiunile lansate zilnic de vocile prorusești și antioccidentale la unele televiziuni, portaluri de știri, precum și la îndemnurile unor politicieni la federalizarea R. Moldova… Parlamentul, în cel mai iresponsabil mod, a plecat liniștit în vacanță deși știam că la toamnă ni se pregătește o revoluție. Să fim realiști, o lovitură de stat la Chișinău nu e o „fantezie revoluționară leninistă”, cum crede Socor, deși tot el admite că nu este exclus ca spre toamnă „să apară vreun personaj iresponsabil, cum este, de exemplu, Ivan Burgudji la Comrat sau vreo figură asemănătoare la Bălţi, care să încerce să creeze o situaţie (…) de dualitate a puterii, la nivel local”. Și nu numai la nivel local, adăugăm noi… Câteva zeci de mii de cetățeni înfierbântați aduși la Chișinău pot lesne cuceri parlamentul, președinția și guvernul fără un asediu îndelungat. Într-un cuvânt, niște acțiuni masive de protest, orchestrate de Moscova și dirijate de oamenii ei, care s-ar desfășura simultan la Chișinău, Bălți și Comrat, nu sunt o metaforă. Rușii nu sunt poeți, ei preferă să acționeze cu sensuri directe…
P.S. V. Socor dă câteva nume de persoane care „în ultimele câteva luni, s-au pronunţat în public, într-un mod sau altul, în favoarea federalizării”: Jennifer Brush, şefa misiunii OSCE, V. Voronin, I. Dodon şi D. Diacov. Evident, lista nici pe departe nu e completă. Împotriva cursului proeuropean al R. Moldova și în favoarea federalizării ei se pronunță un număr cu mult mai mare de politicieni, analiști și jurnaliști de la Chișinău… Au „organele abilitate” această listă? Și dacă o au cum vor reacționa?
Mă tem că și azi, ca și pe timpul URSS, „organele abilitate” lucrează numai cu „unioniștii”. Cel puțin, până azi asta am văzut…
