Fără răbdare am putea renunţa la practica noastră spirituală înainte de apariţia rezultatelor dorite. Lipsa rezultatelor atunci când le aşteptăm ne poate duce la pierderea entuziasmului în practica spirituală sau ne poate face să ne îndoim de eficienţa ei în a ne garanta obţinerea rezultatelor dorite. Astfel, răbdarea ne dă puterea de a ne continua eforturile spirituale şi oferă timpul necesar rezultatelor să apară în fiinţa noastră.
Răbdarea este acea calitate care ne permite să depăşim obstacolele cu care ne confruntăm pe calea spirituală. În acest aspect al ei, răbdarea este strâns legată de speranţă, de credinţa că vom fi capabili să trecem peste piedicile din prezent şi că viitorul ne va aduce succesul. A avea răbdare are foarte mult de-a face cu a trăi momentul prezent. Noi suntem în general nerăbdători, întrucât ne gândim la viitor, aşteptând ceva sau dorim ca ceva să se petreacă exact aşa cum am vrea noi. A fi răbdător înseamnă, de fapt, a fi prezent la ceea ce se petrece ACUM, în momentul de faţă, trăindu-l plenar şi văzând semnele pe care ni le trimite viaţa şi care se pot afla chiar alături de noi.
De multe ori putem vedea răbdarea ca fiind ceva pasiv şi plictisitor. O cauză probabilă a acestei atitudini este importanţa care se acordă ambiţiei, realizărilor şi productivităţii. Atunci când lucrurile stau în calea acestora, avem tendinţa de a deveni nerăbdători. Totuşi, răbdarea nu este plictisitoare şi cu siguranţă ea nu este pasivă; este o calitate activă care denotă putere interioară şi o înţelegere mai profundă a realităţii.
Ca orice virtute, răbdarea trebuie să fie practicată pentru a fi îmbunătăţită. De fiecare dată când suntem capabili să rămânem calmi şi să nu ne supărăm atunci când suntem forţaţi să aşteptăm sau să tolerăm ceva ce nu ne place, noi întărim şi amplificăm această calitate a răbdării în fiinţa noastră. Păstrând în minte acest lucru, noi putem practica răbdarea în multe situaţii de viaţă, de la circumstanţe triviale, cum ar fi aşteptarea autobuzului atunci când acesta întârzie sau aşteptarea la rând la casieria unui supermarket, până la situaţii mai profunde, precum e să fim răbdători cu cei pe care îi iubim şi pe care suntem capabili să-i aşteptăm o viaţă întreagă sau să aşteptăm luni sau chiar ani de zile rezultatele practicii noastre spirituale.
O bună modalitate de a ne creşte răbdarea este aceea de a ne gândi cu atenţie la ce anume am putea obţine dacă am fi nerăbdători. Vom descoperi faptul că a fi nerăbdător rareori sau aproape niciodată nu aduce nimic bun şi că duce de obicei doar la agitaţie, frustrare şi, eventual, la furie, care este una dintre cele mai distrugătoare energii căreia îi putem permite să se manifeste prin fiinţa noastră. Dacă putem cu adevărat renunţa la aceasta, vom vedea că a fi nerăbdător este de fapt un lucru prostesc, distructiv, care denotă slăbiciune.
Dacă privim din această perspectivă, vom vedea că răbdarea este un semn al înţelegerii, al înţelepciunii şi al puterii noastre interioare.
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
