Iisus Hristos ne arată aici legătura clară dintre ochi și inimă, dar și modul în care inima este întunecată de ochi. Exemplele pot fi foarte multe. Însă astăzi voi atrage atenția asupra unuia dintre exemplele valabile în ziua de astăzi.
Dacă ne uităm la televizor, filme sau știri, putem să ne imaginăm cu ușurință că suntem un om extraordinar. Pentru că în filme vedem criminali, iar la știri – politicieni. Să nu mai vorbim de istorie, dacă ne uităm la Hitler sau Stalin, toți ne vom mântui – credem – mai puțin ei. Vorbim totuși de oameni care au ucis milioane de oameni. Ba chiar și cei care se îmbogățesc tăind pădurile stau parcă mai rău ca noi, majoritatea.
Însă ce ne facem când citim viețile sfinților? Ce ne facem cu mucenicia unor oameni ca Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir sau Sfântul Mucenic Mina? Ce spunem de marele Ilie Tezviteanul? Cum vom mai spera noi la mântuire? Noi care suntem extrem de mulțumiți de viața noastră și traiul bun.
Credința nu ne-o putem pierde, dar putem să ne urmărim ochii, ca să înțelegem, ce ducem înăuntrul nostru e lumină sau întuneric? Iar apoi să ne amintim de cuvintele Sfântului Apostol Pavel, ca să avem nădejde că ne vom mântui, fie și doar așa: ca prin foc.
„Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.” (I Corinteni 3; 12-15)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
