Op-Ed. Maia Sandu nu se poate detașa de PAS, pentru că PAS este reflecția exclusivă a ei

În Republica Moldova se instaurează anarhia. Dacă, până acum, exista cel puțin aparența unui control centralizat al proceselor social-politice care se petreceau, astăzi, societatea pare a fi lăsată total pe cont propriu.

Demisia ministrului Mediului, Iuliana Cantaragiu, înseamnă mult mai mult decât o simplă remaniere guvernamentală sau, mă rog, o simplă plecare a unui ministru. Ea scoate la vedere starea de spirit din interiorul clasei guvernante, una de apatie, haos și incertitudine. Indiferența și disprețul manifestate la conferința de presă de tristă faimă, de dinaintea demisiei, care au scandalizat întreaga societate, arată nu doar lipsă de tact și bun simț. Această atitudine sfidătoare este, în primul rând, față de cei din interior și nu face decât să confirme că în Guvern și în Parlament domină disperarea, neputința și un dezinteres total față de ceea ce se întâmplă în jur.

Problema este că Maia Sandu, în loc să-și folosească autoritatea pentru a-și mobiliza și consolida echipa, are o singură preocupare acum – cum să facă în așa fel încât să-și salveze rating-ul personal și să oprească propria prăbușire în sondaje. Probabil cei care o consiliază i-au șoptit că ar face bine să se detașeze de propriul partid, mai ales de primele persoane din Guvern și Parlament, care au ajuns să fie detestate de majoritatea absolută a cetățenilor. Ca să evite la maximum transferul de imagine negativă. Greșit!

Maia Sandu nu poate face front separat de propria echipă. Chiar dacă, formal, nu mai este președinte PAS și nu are calitate de membru de partid, această formațiune concrește din ea și se asociază exclusiv cu ea. Eșecurile sau succesele PAS sunt eșecurile sau succesele Maiei Sandu, nu pot fi atribuite altcuiva. Fără Maia Sandu nu există PAS. Ea nu a reușit (și nici nu a vrut, probabil) să crească și alți lideri pe lângă ea, cu care să împartă puterea și autoritatea.

Altfel cum se explică faptul că actualul președinte al partidului de guvernământ, care este și președinte al celei mai importante instituții în stat, Parlamentul, unde deține și o majoritate solidă, are în jur de 1% în sondaje? În cazul premierului Natalia Gavrilița situația e aproximativ aceeași – credibiitate zero, autoritate zero, rating zero. Este un fenomen rar întâlnit în politică, când primele persoane în stat sunt la coada clasamentului în sondaje. Chiar și pe timpul lui Voronin, când, de asemenea, exista o verticală clară a puterii, premierul (indiferent că era Tarlev sau Grecianîi) și președintele Parlamentului intrau automat în topul încrederii în politicieni, în primii cinci, niciodată mai jos.

Prin urmare, Maia Sandu nu se poate detașa de PAS, pentru că PAS este reflecția exclusivă a ei. Este partidul unui singur om, cu o singură față. Separarea de el este exact ca separarea sufletului de trup, adică e egală cu moartea biologică.

Bâlbâiala din ultimele zile, în legătură cu desemnarea unui alt guvern, cu un alt premier în frunte (Dorin Recean), care s-a vrut a fi o testare a opiniei publice, nu a făcut decât să complice și mai mult situația. Iar decizia de a o lăsa totuși pe Gavrilița și de a se limita la niște simple remanieri guvernamentale pune capac la toate. Pentru că, astfel, Maia Sandu nu va fi capabilă nici să creeze aparența unei resetări la nivelul clasei guvernante, extrem de necesară, din punct de vedere psiho-social.

Cantaragiu a deschis trapa și părăsit prima corabia naufragiată a actualului guvern, declanșând un proces care nu va face altceva decât să accentueze starea de panică din interior. Vor urma alte plecări și demiteri, care vor tensiona și mai mult situația și vor distruge iremediabil unitatea din interiorul PAS. Este iarăși un proces biologic – când organismul moare, corpul se descompune. În cazul PAS, descompunerea are loc în timp ce corpul este încă viu, ca la bolnavii de sifilis, ceea ce e cu mult mai urât.  

Ceea ce am vrut să spun este că astăzi nu a mai rămas nimeni care să se preocupe de grijile țării. Republica Moldova este, practic, decapitată. Iar în situația actuală, în contextul crizelor fără precedent cu care ne confruntăm, acest lucru arată dramatic. Iar asta înseamnă că, în interiorul sistemului, începe lupta pentru supraviețuire.

Puneți-vă centurile de siguranță, pentru că intrăm într-o zonă de turbulențe majore. „Vremurile bune” s-au încheiat. Înainte de a începe.

federiuc.net